ICCJ. Decizia nr. 2458/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamanta M.E. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând anularea hotărârii nr. 1632 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de refugiată conform Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1 septembrie 1941 - 6 martie 1945, familia sa a fost nevoită să se refugieze, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, Brașov, în localitatea Boroșneul Mare din județul Covasna, de unde s-au reîntors în anul 1946.
Prin sentința civilă nr. 169/F din 16 decembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă M.E. și a anulat hotărârea nr. 1632 din 4 iulie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna. A obligat pârâta, să emită reclamantei o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 decembrie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de lege, începând cu data de 1 iulie 2005.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că persecuțiile exercitate asupra familiei reclamantei au constat în înlăturarea de la serviciu a părinților reclamantei, pentru faptul că aceștia erau de etnie maghiară, fapt care a condus la refugierea acestora din localitatea de domiciliu.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Covasna care a motivat, în esență, că reclamanta s-a născut la data de 1 decembrie 1941, iar refugiul părinților acesteia a survenit în septembrie 1940, astfel încât s-a creat o diferență mai mare de 300 de zile dintre data nașterii și data refugiului.
Recursul este întemeiat, întrucât probele administrative în cauză nu sunt concludente în ceea ce privește motivele refugierii părinților reclamantei.
Astfel, din certificatul de căsătorie rezultă că părinții reclamantei sunt căsătoriți în Covasna, în anul 1939, iar cei doi martori ale căror declarații se află la dosar, au susținut că familia reclamantei s-a refugiat în județul Covasna, în septembrie 1940. De asemenea, acești doi martori nu au dovedit că s-au aflat în aceeași situație cu familia reclamantei, pentru că nu au hotărâri de recunoaștere a calității de refugiat.
în consecință, se impune suplimentarea probatoriului, pentru a se face dovada calității de refugiat a reclamantei, cât și a perioadei refugiului.
Față de cele ce preced, recursul declarat a fost admis, casată sentința atacată și trimisă, cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2448/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2457/2006. Contencios → |
|---|
