ICCJ. Decizia nr. 2765/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată la 8 februarie 2006, în dosarul nr. 17608/2005, Judecătoria Timișoara a suspendat judecarea cauzei având ca obiect plângerea contravențională formulată de SC M.G. SA Timișoara împotriva procesului-verbal nr. 16 din 18 noiembrie 2005, prin care i s-a aplicat o amendă contravențională, în temeiul prevederilor art. 26 alin. (2), raportat la art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991.
Suspendarea judecății cauzei s-a dispus în temeiul art. 10 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 244 pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a invocării de către petenta SC M.G. SA Timișoara, a excepției de nelegalitate a prevederilor art. 77 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1430/2005.
Sesizată de Judecătoria Timișoara, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 174/PI din 23 mai 2006, a admis excepția ridicată și a constatat nelegalitatea prevederilor art. 77 din Normele metodologice menționate.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 16 din 18 noiembrie 2005, pârâtul Consiliul Județean Timiș a sancționat contravențional reclamanta SC M.G. SA Timișoara, pentru executarea fără autorizație valabilă a lucrărilor de construcții la un imobil situat în comuna Ghiroda, str. Z.
Aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în baza prevederilor art. 77 alin. (3) din Normele de aplicare ale Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1430/2005, care prevăd posibilitatea încheierii unui protocol, în sensul derogării de la cerințele legii cu privire la constatarea și sancționarea contravențiilor în materie.
Potrivit legii, sancționarea contravențională pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) se poate dispune de persoanele abilitate legal la eliberarea autorizațiilor de construire sau desființare.
în cauză, autorizația de construcție s-a eliberat potrivit competențelor legale, de Primarul comunei Ghiroda, iar procesul-verbal de contravenție a fost încheiat de Consiliul Județean Timiș.
Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 50/1991 stabilesc că, prin excepție de la prevederile art. 32 alin. (1) și art. 47 alin. (1) din legea menționată, până la numirea unei persoane cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din cadrul primăriei, certificatele de urbanism, respectiv autorizațiile de construire/desființare, se vor putea emite de consiliul județean, pe bază de protocol încheiat în acest scop, cu consiliul local interesat, ceea ce constituie o delegare de competență în materie, neprevăzută de Legea nr. 50/1991.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că Legea nr. 50/1991 prevede doar posibilitatea acordării de asistență tehnică de specialitate de către structurile constituite în cadrul consiliilor județene și nicidecum delegarea competențelor menționate în favoarea consiliilor județene.
în consecință, instanța de fond a considerat că Normele metodologice amintite sunt nelegale și adaugă la lege.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, au declarat recurs în termenul legal, pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Consiliul Județean Timiș, prin care au solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a prevederilor art. 77 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005, al Ministerului Transportului, Construcțiilor și Turismului.
A învederat recurentul Consiliul Județean Timiș, prin motivele de recurs, că dispozițiile art. 77 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 nu adaugă la lege, fiind norme de interpretare ce permit aplicarea legii la diversele situații apărute în procesul de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Ipoteza pe care o are în vedere art. 77 alin. (3), este aceea în care la nivelul consiliilor locale (primăriilor), nu numai că nu este constituită o structură de specialitate în domeniul autorizării construcțiilor, ci mai mult, nu există nici măcar o persoană cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului.
în această situație, a mai arătat recurentul Consiliul Județean Timiș, din interpretarea art. 45 alin. (3) și (4) și a art. 7 alin. (13) din Legea nr. 50/1991, în conformitate cu care, pentru a fi valabilă, o autorizație de construire, trebuie să fie semnată de primar, secretar și arhitectul șef sau persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu, ar reieși că, în lipsa persoanei de specialitate, prevederile Legii nr. 50/1991 ar fi inaplicabile, în raza de competență a consiliului local respectiv, paralizându-se întreg procesul de edificare sau demolare de construcții.
în ceea ce privește recursul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, s-a precizat că este incident în cazul hotărârii atacate, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., constând în aceea că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura acestuia. în concret, s-a arătat că instanța de fond nu a făcut o delimitare între litigiul de fond și excepția de nelegalitate și a pronunțat o sentință prin care se reține, în fapt, nelegalitatea constatării de către Consiliul Județean Timiș, a contravenției reținute în sarcina reclamantei, iar aceste aspecte vizează fondul cauzei și nicidecum legalitatea art. 77 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Pe de altă parte, s-a învederat de recurentul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, că instanța de fond a pronunțat hotărârea, cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 nu conțin dispoziții care să contravină prevederilor acestei legi și nici nu reglementează în mod diferit, competențele organelor de control, respectându-se, astfel, principiul ierarhiei actelor normative, în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare.
Situațiile de excepție reglementate de art. 77 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, sunt fundamentate pe lipsa personalului specializat pe probleme de urbanism la nivelul comunelor, care să semneze autorizațiile, alături de primar și secretar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, astfel că norma de aplicare a legii vine în sprijinul autorităților administrației publice locale care nu dispun de personal specializat și prevede posibilitatea ca, în cazul asistenței tehnice de specialitate în cazuri justificate și în mod punctual, pe bază de protocol încheiat cu consiliul județean, acesta să poată prelua din atribuțiile primarului comunei.
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele ce urmează.
Excepția de nelegalitate a prevederilor art. 77 din Normele metodologice de aprobare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1430/2005, a fost invocată în dosarul nr. 17608/2005 al Judecătoriei Timișoara, care are ca obiect, soluționarea plângerii contravenționale formulate de SC M.G. SA, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 16 din 18 noiembrie 2005, întocmit de Consiliul Județean Timiș.
Judecătoria Timișoara a reținut în mod întemeiat că de actul administrativ atacat pe calea excepției de nelegalitate depinde soluționarea litigiului de fond, a sesizat instanța de contencios administrativ competentă, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și a suspendat judecata procesului, conform prevederilor art. 4 alin. (1) fraza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 50/1991, privind executarea lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare, autorizațiile de construire se emit de primarii comunelor, pentru lucrările ce se execută în intravilanul localităților componente, în vederea realizării de locuințe individuale și a anexelor gospodărești ale acestora, precum și cu avizul structurilor de specialitate din cadrul Consiliilor județene, potrivit art. 45 alin. (3), în vederea executării lucrărilor la celelalte categorii de construcții (pct. 1), la construcțiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, în condițiile art. 10 lit. a) și ale art. 45 alin. (3) și cu avizul arhitectului șef al județului (pct. 2) și în intravilanul comunelor, pentru construcții reprezentând anexe gospodărești și ale exploatațiilor agricole, până la 100 metri pătrați (pct. 3).
Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 prevede o singură derogare de la aceste reglementări legale, permițând structurilor specializate din cadrul consiliilor județene, să acorde asistență tehnică de specialitate și să avizeze documentațiile depuse pentru emiterea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construcție emise de primăriile comunelor care nu au structuri de specialitate și numai la cererea acestora.
Ca o consecință a dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 50/1991,art. 27 alin. (3) din același act normativ reglementează dreptul emitentului autorizației, în speță a organelor de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, de a aplica sancțiunile prevăzute de această lege, pentru fapte săvârșite în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
în raport cu prevederile legale sus menționate, referitoare la condițiile și persoanele abilitate să emită autorizații de construcție și să aplice sancțiuni, în caz de nerespectare a regimului construcțiilor, de strictă interpretare, este evident că, așa cum corect a stabilit și prima instanță, dispozițiile art. 77 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, prin care se delegă consiliului județean, pe bază de protocol încheiat cu consiliul local interesat, până la numirea unei persoane cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din cadrul aparatului propriu al primăriei, atribuțiile primarului, de emitere a certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire sau desființare, sunt nelegale, reprezentând o adăugare la dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. f) și art. 27 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Așa fiind, apreciind că sentința civilă nr. 174/PI din 23 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, este legală, s-a impus respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate împotriva acesteia, de către Consiliul Județean Timiș și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2808/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2804/2006. Contencios → |
|---|
