ICCJ. Decizia nr. 2748/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.2748/2006

Dosar nr. 10861/1/2006

Şedinţa publică din 27 iulie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 17 octombrie 2005, reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii şi Asigurări Sociale Bacău, a solicitat anularea deciziei nr. 12645 din 1 iulie 2005 din 28 septembrie 2005, prin care pârâta i-a respins cererea privind înscrierea la pensie de limită de vârstă pentru persoanele cu handicap şi obligarea acesteia să emită o nouă decizie, în sensul admiterii cererii de înscriere la pensie de limită de vârstă - handicap accentuat, cu începere de la data de 1 iulie 2005 şi să-i plătească cheltuielile de judecată.

În şedinţa publică din 13 ianuarie 2006, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 340 din 4 mai 2001, emis de ministrul muncii şi solidarităţii sociale, secţiunea B pct. 3, privind detalierea în Anexa nr. 9 a acestui ordin, a anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, invocând dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Reclamantul a arătat că prin Anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, invocată de intimată în întâmpinare, s-a modificat în mod esenţial, Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 şi textul art. 47 din aceeaşi lege.

Tribunalul Bacău, prin încheierea din 13 ianuarie 2006, a admis sesizarea privind excepţia de nelegalitate şi în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a suspendat judecarea cauzei şi a trimis cauza, la Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, pentru soluţionarea excepţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 96 din 27 aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de nelegalitate a pct. III din Secţiunea B, privind detalierea Anexei nr. 9 a Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001 al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că cele două texte sunt identice în privinţa vârstei la ieşirea la pensie ani/luni, a stagiilor complete şi minime de cotizare ani/luni, Anexa nr. 9 cuprinzând o detaliere pe luni a momentului pensionării (coloana a 2-a), precum şi o rubrică privind luna şi anul naşterii asiguratului (coloana 1).

A mai reţinut instanţa de fond, pe de o parte, că vârstele standard de pensionare şi strategiile de cotizare se stabilesc în funcţie de data naşterii asiguratului, iar nu în raport cu data la care se solicită înscrierea la pensie şi că, astfel, detalierea din Anexa nr. 9 din norme este conformă celei din Anexa nr. 3 din lege, neputându-se reţine susţinerea reclamantului, în sensul că s-a încălcat principiului ierarhiei actelor juridice.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că art. 47, invocat de contestator, nu prezintă nici o relevanţă pentru soluţionarea excepţiei, acesta făcând trimitere tot la Anexa nr. 3 din lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen considerat legal, reclamantul P.V., invocând dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, fără, însă, a-şi structura motivele de recurs conform dispoziţiilor art. 3021 şi 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Totuşi, în dezvoltarea motivelor de recurs, P.V. susţine că în mod greşit, instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate a pct. III din Secţiunea B privind detalierea în Anexa nr. 9 a Ordinului ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, a Anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, fără a avea în vedere că printr-un ordin al ministrului se modifică retroactiv o lege, fiind contrar sensului şi spiritului ei.

Astfel, arată recurentul-reclamant, Anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, modifică Legea nr. 19/2000, atât în ceea ce priveşte eşalonarea perioadei de 13 ani (aprilie 2001 - noiembrie 2014), prevăzută expres în textul legii, cât şi în ceea ce priveşte dreptul său de a beneficia de înscrierea la pensie în condiţiile Legii nr. 19/2000, cu referire la art. 47 şi Anexa nr. 3.

În opinia recurentului-reclamant, prin emiterea Ordinului ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, în scopul modificării Legii nr. 19/2000, s-a produs o flagrantă încălcare a principiului ierarhiei actelor juridice, autoritatea emitentă aducând, astfel, atingere dreptului său subiectiv de a beneficia de înscrierea la pensie, conform art. 47 lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu trimitere la Anexa nr. 3 din lege.

Examinând cauza, în raport cu critica soluţiei instanţei de fond, cu lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este cunoscut că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţia României, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, este obligatorie în România.

De asemenea, este cunoscut că printr-un act administrativ, act juridic emis în vederea executării ori a organizării legii, nu se poate încălca principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative.

Totodată, prin Legea nr. 554/2004 s-au instituit garanţii ale respectării acestui principiu, în sensul că legalitatea unui act administrativ normativ poate fi examinată, atât pe calea acţiunii directe, cât şi pe calea excepţiei de nelegalitate (art. 4 din lege).

În cauză, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, s-a solicitat verificarea legalităţii unor texte ale Ordinului ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, pe calea excepţiei de nelegalitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat legal, verificând conformitatea acestor texte, cu dispoziţiile Legii nr. 19/2000.

Cât priveşte pretinsa modificare adusă prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, Înalta Curte constată că în mod corect, instanţa de fond a reţinut că nu există neconcordanţele invocate de recurentul-reclamant.

În acest sens, este de necontestat că potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiului de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzută în Anexa nr. 3, iar conform cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b), vârsta standard de pensionare se reduce cu 10 ani, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare pentru cei cu handicap accentuat.

Prin urmare, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, art. 47 face trimitere la Anexa nr. 3, ceea ce determină necesitatea verificării conformităţii Anexei nr. 9 din Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu Anexa nr. 3 din lege.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, se constată că menţionarea la Anexa nr. 9 din Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 şi a unei coloane cu data naşterii asiguratului, nu este de natură a modifica litera sau scopul legii, ci doar de a facilita utilizarea Anexei nr. 3 din lege. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât şi stagiul complet de cotizare este cel în raport cu data naşterii asiguratului, iar nu stagiul complet de cotizare corespunzător anului/lunii în care se solicită dreptul la pensie.

De altfel, prin comparaţie, şi dispoziţiile art. 167 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu trimitere la art. 49 şi 50 din lege, (referitoare la pensia anticipată), pot fi aplicate tot în sensul celor mai sus arătate.

Înalta Curte constată că data de referinţă pentru stabilirea vârstei standard de pensionare şi a stagiului de cotizare este tocmai data naşterii, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Prin urmare, vârsta standard de pensionare, astfel cum este definită în Anexa nr. 9 la Ordinul nr. 340/2001, privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare nu excede şi nu modifică cadrul legal , ci are un caracter de explicitare, de detaliere a Anexei nr. 3 la lege, tocmai pentru a preîntâmpina, pe de o parte, abuzurile autorităţilor, iar pe de altă parte, cererile nejustificate de înscriere la pensie.

Mai mult, perioada de 13 ani de eşalonare a vârstelor standard de pensionare este respectată şi în Anexa nr. 9 la norme.

Aşadar, concretizarea vârstelor de pensionare, în raport cu data naşterii, prin dispoziţiile Anexei nr. 9 la norme, nu este de natură a încălca dispoziţiile art. 47 şi a Anexei nr. 3 din lege.

Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar critica adusă acesteia, nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 4 şi 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinţei civile nr. 96 din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iulie 2006.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2748/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs