ICCJ. Decizia nr. 2811/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 6405 din 13 mai 2005, reclamanta S.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16485, emisă de pârâtă la 1 martie 2005 și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 423 din 20 iunie 2005, a respins acțiunea reclamantei S.F., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4601 din 28 septembrie 2005, a admis recursul împotriva acestei hotărâri, declarat de reclamanta S.F., a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului, în sensul stabilirii cu certitudine a situației de fapt a reclamantei, în raport cu cererea formulată.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 71 din 6 februarie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.F. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în consecință, a anulat hotărârea nr. 16485 din 1 martie 2005. A obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
în motivarea soluției s-a reținut că, probele existente la dosar (declarații autentificate ale martorilor, depoziție de martor, acte de stare civilă) atestă cu caracter unitar, împrejurarea că reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor din motive etnice, îndeplinind condițiile legale pentru a beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Și această hotărâre a fost atacată cu recurs de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că schimbul de domiciliu a avut loc dintr-o localitate liberă, într-un teritoriu ocupat, situație care nu a fost determinată de persecuție din motive etnice.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs, precum și potrivit art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză, rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamantă, împreună cu familia sa, din localitatea Dealul Oroiului, județul Mureș și refugierea în localitatea Iclănzel, județul Mureș, a fost determinată de persecuțiile etnice care se exercitau asupra românilor, de către regimul instaurat după data de 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.
Din declarațiile martorilor U.R., H.G. și A.L., precum și din adresa Ministerului Administrației și Internelor - Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj nr. C/6200 din 22 decembrie 2003, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, în localitatea Iclănzel, județul Mureș, din luna septembrie 1940, până în martie 1945, din cauza persecuțiilor etnice, așa cum a reținut și instanța de fond.
în consecință, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, a fost respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2810/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2813/2006. Contencios → |
|---|
