ICCJ. Decizia nr. 3580/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Procurorul general financiar al Curții de Conturi a sesizat la 18 noiembrie 1998, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi București, cu privire la cauza ce constituie obiectul verificărilor efectuate de Secția de Control Ulterior a Curții de Conturi a României, la B.R.C.E. SA București, solicitând:
1. Obligarea pârâtei SC B.R.C.E. SA la plata către bugetul statului a sumei de 1.610.543.000 lei cu titlu de impozit suplimentar pe salarii și 3.089.154.000 lei majorări de întârziere aferente;
- Obligarea pe cale de consecință a pârâților B.I., director adjunct la Direcția Resurse Umane și B.M., vicepreședinte, în solidar la plata către B.R.C.E. a sumei de 3.089.154.000 lei cu titlu de daune;
2. Obligarea pârâtei SC B.R.C.E. SA la plata sumei de 399.101.000 lei cu titlu de impozit suplimentar și a majorărilor de întârziere în sumă de 765.543.400 lei către bugetul de stat;
- Obligarea în solidar a pârâților B.I., E.D. și B.M., la plata către B.R.C.E., a sumei de 765.543.400 lei cu titlu de daune.
Soluționând cauza, după casarea cu trimitere, Curtea de Conturi, în complet de cinci consilieri de conturi, a pronunțat decizia nr. 66 din 17 septembrie 2001, prin care a admis recursul în anulare jurisdicțional declarat de Procurorul general financiar împotriva sentinței nr. 47 din 19 martie 1999, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al municipiului București, în dosarul nr. 164/1998, a casat sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare în fond, în ceea ce privește capătul II din actul de sesizare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Considerând că și această decizie este netemeinică și nelegală, pârâții E.D., B.M. și B.I. au declarat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1517 din 10 aprilie 2002.
Curtea de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, a fost învestită în acest mod cu rejudecarea în fond a cauzei privind capătul 2 din actul de sesizare, referitor la obligarea B.R.C.E. la plata sumei de 399.101.000 lei reprezentând impozit suplimentar pe salarii pe perioada iulie - decembrie 1994, cu majorările și întârzierile aferente, precum și obligarea pârâților B.I., E.D. și B.M., la acoperirea prejudiciului cauza băncii.
în vederea aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2003, cu privire la preluarea activității jurisdicționale a instanțelor Curții de Conturi, cauza a fost scoasă de pe rolul secției jurisdicționale a Curții de Conturi și trimisă, spre competentă soluționare, la înalta Curte de Casație și Justiție.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a pus, din oficiu, în discuție competența de soluționare a cauzei, având în vedere respectarea dublului grad de jurisdicție și prin încheierea din 16 februarie 2005, potrivit art. II alin. (3) teza I din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, precum și în vederea respectării dublului grad de jurisdicție, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o la Curtea de Apel București.
Reținând că obiectul cauzei este rejudecarea în fond, după admiterea recursului în anulare jurisdicțional, a capătului 2 al actului de sesizare al Procurorului general financiar și apreciind necesară administrarea de noi probatorii pentru stabilirea exactă a cuantumului impozitului suplimentar, față de faptul că instanța de fond competentă era la data sesizării inițiale, Colegiul jurisdicțional al municipiului București, iar cauzele din competența acestei instanțe financiare au fost preluate de Tribunalul București, secția a VIII-a, prin încheierea din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a calificat cererea ca fiind de competența Tribunalului București și a trimis cauza, spre competentă soluționare, acestui tribunal.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, verificându-și din oficiu competența materială, a constatat că aceasta nu îi aparține, întrucât la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale a Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, cauza se afla pe rolul secției jurisdicționale a Curții de Conturi, învestită prin decizia nr. 66 din 17 septembrie 2001 a Curții de Conturi să soluționeze în fond capătul doi de cerere din actul de sesizare al procurorului general financiar.
A mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 80 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, în cazul admiterii recursului în anulare jurisdicțional, instanța poate modifica sentința sau o poate casa cu reținere spre rejudecare în fond; astfel, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București.
Prin sentința civilă nr. 1017 din 10 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că în temeiul O.U.G. nr. 117/2003, cauzele din competența Colegiului jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi a municipiului București au fost preluate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.
Ivindu-se conflictul negativ de competență, a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2), coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Verificând cauza, Curtea a constatat că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cauza se află în faza de rejudecare pe fond, după admiterea recursului în anulare jurisdicțional, promovat de Procurorul general financiar, așa cum rezultă din decizia nr. 66 din 17 septembrie 2001 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Prin această decizie s-a dispus rejudecarea în fond a cauzei, numai în ceea ce privește capătul II al actului de sesizare privind obligarea la plata sumei de 399.101.000 lei cu majorările de întârziere aferente, reprezentând impozit pe profit suplimentar pe salarii rezultat din nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 13/1994.
Instanța de fond competentă la acea dată era Colegiul jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi a municipiului București.
în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, "cauzele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de tribunale, urmând să fie soluționate de secțiile sau, după caz, de completele de contencios administrativ".
Astfel, față de cele arătate, Curtea a constatat că soluționarea în fond a cauzei este de competența Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3620/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3725/2006. Contencios → |
|---|
