ICCJ. Decizia nr. 3579/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Călărași, reclamanta C.M. a chemat în judecată Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, solicitând anularea actului administrativ nr. CR 24274 din 9 septembrie 2005, emis de pârâtă, constatarea faptului că în perioada ianuarie 2000 - 31 martie 2002 inclusiv, i-a fost reținută, în mod nelegal, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, suma de 4.872.909 lei, obligarea pârâtei la restituirea sumei respective, la care se adaugă dobânda aferentă, calculată de la data reținerii, până la data executării integrale a obligației de plată, precum și cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale O.G. nr. 92/2003, ale Ordinului nr. 1899/2004 și ale deciziei nr. 140/2005 pentru aprobarea modalităților unitare de aplicare a Procedurii de restituire a sumelor de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor, ale căror contribuții se colectează de către casele de asigurări de sănătate, pentru sumele restituite cu depășirea termenului legal.
Tribunalul Călărași, verificându-și din oficiu competența materială, a constatat că aceasta nu îi aparține, întrucât actul administrativ contestat este emis de o autoritate centrală, respectiv de către pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, astfel că, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale materiale și, prin sentința civilă nr. 828 din 11 noiembrie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 899 din 18 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc contribuții de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrative, chiar dacă pârâtă în cauză este o autoritate publică centrală.
Ivindu-se conflictul negativ de competență, a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2), coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Verificând cauza, Curtea a constatat că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiune, reclamanta C.M. a solicitat, în principal, anularea adresei nr. CR 24274 din 9 septembrie 2005, emisă de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și restituirea sumei de 4.872.909 lei reținută, în mod nelegal, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada ianuarie 2000 - 31 martie 2001 inclusiv, obligarea pârâtei la restituirea sumei respective.
Rezultă că, prin acțiune, se solicită anularea unui act emis de o autoritate publică centrală, precum și restituirea unei sume de până la 5 miliarde ROL.
în speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al contribuției în privința căreia reclamanta pretinde că i-ar fi fost reținută nelegal.
în cazul în care litigiul privește pe lângă anularea unui act administrativ, și taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond, se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Astfel, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice emitente a actului contestat, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 5 miliarde ROL, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 5 miliarde lei.
Față de cele arătate, raportat la valoarea contribuției ce formează obiectul litigiului, Curtea a constatat că soluționarea în fond a cauzei privind pe C.M. și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești este de competența Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3725/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3578/2006. Contencios → |
|---|
