ICCJ. Decizia nr. 3031/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3031/2006
Dosar nr. 34469/2/2005
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, urmare a declinării competenţei de către Tribunalul Bucureşti, reclamantul B.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, obligarea acestei autorităţi publice să-i recunoască dreptul de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, remarcat prin fapte deosebite.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus dosarul pentru obţinerea titlului, dar acesta i-a fost restituit cu adresa nr. 5322 din 11 noiembrie 2004. Întrucât, la scrisorile adresate pârâtului ulterior, nu a primit nici un răspuns, s-a deplasat la biroul de înregistrări, unde i s-a comunicat că trebuie să facă dovada depunerii dosarului în anul 1992, în conformitate cu Legea nr. 42/1990. A mai arătat că, în decembrie 1989, făcând parte din sistemul operativ al miliţiei, a desfăşurat activităţi complexe, prin care şi-a riscat libertatea şi viaţa, că şi-a depus dosarul în anul 1992, însă, ulterior, acesta nu s-a mai găsit, motiv pentru care şi l-a reconstituit în anul 1994.
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins atât excepţiile lipsei procedurii prealabile, a inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârât, prin întâmpinare, cât şi acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în privinţa excepţiilor invocate de pârât, că acesta are competenţa legală de a soluţiona astfel de cereri, potrivit Legii nr. 341/2004, a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, că reclamantul a făcut demersuri către autoritatea competentă, demersuri la care aceasta i-a şi răspuns, prin adresa nr. 5322 din 11 noiembrie 2004 şi că ultima cerere adresată pârâtului datează din 6 aprilie 2005.
Cu privire la acţiunea formulată, instanţa de fond a reţinut că aceasta este neîntemeiată, reclamantul neputând face dovada obţinerii certificatului doveditor al titlului acordat în baza Legii nr. 42/1990, a duplicatului acestui certificat sau a brevetului de atestare a titlului acordat.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs, reclamantul B.F. care, fără a-şi sistematiza criticile potrivit prevederilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, reluând susţinerile privind fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că obiectul acţiunii îl formează cererea de recunoaştere în favoarea recurentului-reclamant, a statutului de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989 şi acordarea drepturilor corespunzătoare prevăzute de Legea nr. 341/2004.
De asemenea, este necontestat că recurentul-reclamant, la data evenimentelor din decembrie 1989, avea calitatea de militar în cadrul Ministerului de Interne.
Potrivit prevederilor art. 7 din lege, dispoziţiile acestuia se aplică în mod corespunzător, militarilor şi salariaţilor civili din Ministerul Apărării şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, care au dobândit titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b).
Or, în cauză, aşa cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, recurentul-reclamant nu a făcut dovada obţinerii titlului de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989, atestat în condiţiile Legii nr. 42/1990, republicată.
Astfel fiind, recursul va fi respins, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva sentinţei civile nr. 177 din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3030/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3032/2006. Contencios. Anulare act... → |
---|