ICCJ. Decizia nr. 3012/2006. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3012/2006
Dosar nr. 3944/2005
nr. 16148/1/2005
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 18 martie 2005, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini, anularea comunicării nr. 611752 din 4 martie 2005, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a domiciliului în România, pe considerentul neîndeplinirii cerinţelor art. 70 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, modificată şi completată de Legea nr. 482/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1167 din 16 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat adresa nr. 611752/V.G./VIV din 4 martie 2005 şi a obligat pârâta, să recunoască reclamantului, dreptul de stabilire a domiciliului în România.
S-a reţinut de către instanţă, că la momentul depunerii cererii, 8 septembrie 2004, reclamantul îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 71-72 din OUG nr. 194/2002, modificarea intervenită prin Legea nr. 482/2004, fiind ulterioară.
Prin Decizia civilă nr. 5547 din 18 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a modificat sentinţa nr. 1167/2005, în sensul că a respins acţiunea reclamantului.
S-a apreciat de către instanţa de recurs, că în termenul legal de soluţionare a cererii, a intervenit modificarea OUG nr. 194/2004, astfel încât rezolvarea acesteia s-a făcut corect, în raport cu noile prevederi, constatându-se că reclamantul nu a avut o şedere continuă de cel puţin 6 ani [art. 70 alin. (1) lit. a)].
Împotriva acestei ultime hotărâri, B.M. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că în raport cu data depunerii cererii îi erau aplicabile dispoziţiile OUG nr. 194/2002, în forma nemodificată, aşa cum corect a apreciat instanţa fondului.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ.: „hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare".
Astfel fiind şi cum în motivarea contestaţiei se critică, de fapt, modul în care instanţa de recurs a înţeles să aplice un text de lege şi să aprecieze probele administrate, situaţii care exced cazurilor limitativ prevăzute de textul menţionat, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.M. împotriva deciziei nr. 5547 din 18 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3011/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3030/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
