ICCJ. Decizia nr. 3183/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3183/2006
Dosar nr. 7627/2004
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, precizată ulterior, reclamanţii T.M., F.A. şi T.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Sălaj, Consiliul Judeţean Sălaj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Direcţia Silvică Sălaj, Primarul municipiului Zalău, A.V.A.S., Prefectul judeţului Sălaj, SC A. SA Zalău, prin lichidatori judiciari O.E.M. şi N.V.D. şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale:
- să li se constate dreptul de proprietate ce le revine ca moştenitori ai defuncţilor P.A. şi P.E., asupra terenului în suprafaţă de 4277 mp înscris în C.F. nr. 465, top nr. 1854/1/c/3/1/1/1/1/a, asupra terenului în suprafaţă de 7863 mp, înscris în C.F. nr. 465, top nr. 1854/1/c/3/1/1/1/1/a şi 2/a/b/1/2 şi asupra terenului în suprafaţă de 4010 mp, înscris în C.F. nr. 2634 Zalău, top nr. 1855/a/2;
- obligarea Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, de a preda reclamanţilor, procesul-verbal de punere în posesie nr. 27 din 20 aprilie 2002, privind o parte din suprafaţa care li se cuvine, şi anume, 9 ha, 6000 mp, în compensaţie pentru suprafaţa ocupată de către clădirile edificate în amplasamentul menţionat;
- constatarea nulităţii absolute a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, emise în favoarea pârâtei SC A. SA Sălaj, de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind suprafaţa de 4277 mp, înscrisă în C.F. nr. 465, suprafaţa de 7863 mp, înscrisă în C.F. nr. 465, precum şi suprafaţa de 4010 mp, înscrisă în C.F. nr. 2634 Zalău;
- constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis în favoarea pârâtei Direcţia Silvică Sălaj, de către pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
- obligarea pârâţilor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafeţele de teren redobândite şi la punerea pe reclamanţilor în posesie;
- intabularea suprafeţei de 2 ha, pe numele şi în proprietatea reclamanţilor.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul în litigiu nu putea face obiectul unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, nefiind proprietatea Statului Român, fiind preluat fără titlu, precizând că nu au avut cunoştinţă de existenţa certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, nefiindu-le comunicate. Au mai arătat reclamanţii, că terenurile în litigiu au fost solicitate consecvent de aceştia, sub forma restituirii în natură, dar autorităţile pârâte competente au ignorat cererile depuse în acest sens, continuând să dispună de imobil, în mod abuziv.
Prin sentinţa civilă nr. 3486 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Zalău, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, seria M07 nr. 2546 din 1 august 2000 şi seria M07 nr. 2715 din 25 februarie 2002, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 865/2004 din 29 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, astfel învestită, a respins acţiunea reclamanţilor, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, înainte de a solicita tribunalului, anularea actului administrativ, cel vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său autorităţii emitente, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul, or, în speţă, reclamanţii nu au efectuat această procedură prealabilă, deşi au luat cunoştinţă de existenţa certificatelor de atestare a dreptului de proprietate în anul 2002, respectiv, în anul 2004.
A mai reţinut prima instanţă, că reclamanţii au recunoscut faptul că nu au efectuat procedura prealabilă, aspect consemnat în încheierea de şedinţă din 17 februarie 2004, invocând în cursul judecăţii excepţia de neconstituţionalitate a textului legal menţionat mai sus, excepţie respinsă, însă, prin Decizia nr. 220 din 6 mai 2004 a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii T.M. şi T.M.V.
Recurenţii-reclamanţi au criticat hotărârea instanţei de fond, pentru a fi respins acţiunea lor, ca inadmisibilă, soluţie apreciată ca fiind nelegală şi netemeinică, potrivit art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurenţii au susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a ignorat nepermis împrejurarea că ei erau şi sunt singurii proprietari tabulari, certificatele de atestare contestate fiind emise de stat în mod abuziv. S-a mai susţinut că în realitate, în cauză, nu era necesară efectuarea nici unei proceduri prealabile, temeiul principal al cererii lor constituindu-l prevederile Legii nr. 10/2001, şi nu cele ale Legii nr. 29/1990.
În fine, s-a mai arătat că instanţa de fond a nesocotit şi împrejurarea că recurenţii-reclamanţi au luat cunoştinţă de certificatele de atestare la o anumită dată, în raport cu care trebuia calculat termenul de promovare al cererii, şi nu de la data luării la cunoştinţă.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente (incluzând art. 3041 C. proc. civ.) şi prin prisma criticilor recurenţilor, reţine că acestea nu pot fi primite şi nu pot conduce la modificarea sentinţei atacate pentru următoarele consideraţiuni.
Potrivit Legii speciale a contenciosului administrativ nr. 29/1990, aplicabilă şi incidentă cauzei de faţă în măsura determinată de prima instanţă învestită cu soluţionarea acţiunii civile [art. 5 alin. (1) şi (5)] şi de altfel, conform şi cu reglementarea actuală din Legea nr. 554/2004 [art. 7 alin. (3)], procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei neîndeplinire este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Dacă această obligaţie imperativă nu este îndeplinită, acţiunea nu poate fi primită, chiar dacă reclamanţii s-au adresat iniţial unei instanţe necompetente, iar instanţa de contencios administrativ a fost învestită în urma declinării de competenţă.
Practica instanţei supreme recunoaşte neechivoc acest principiu (A se vedea în acest sens şi Decizia nr. 219 din 21 ianuarie 2003, secţia de contencios administrativ) care, de altfel, este confirmat şi de Curtea Constituţională, care, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, a statuat că nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca, prin lege să se instituie o procedură prealabilă, fără caracter jurisdicţional.
Faţă de cele învederate şi reţinând că toate criticile recurenţilor vizează de fapt aspecte de fond care nici nu au putut fi examinate de instanţa de fond, acţiunea fiind soluţionată pe baza admiterii unei excepţii peremptorii dirimante, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul de faţă, conform art. 312 C. proc. civ.
Independent, însă, de modalitatea în care s-a impus soluţionarea acţiunii de faţă, conform procedurii speciale a contenciosului administrativ, Înalta Curte nu poate să nu precizeze că recurenţii-reclamanţi, în măsura în care vor considera oportun, îşi pot valorifica drepturile de proprietate pretinse pe calea civilă, de drept comun, incluzând fără limitare, acţiunea în compararea de titluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.M. r împotriva sentinţei civile nr. 865 din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3182/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3187/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
