ICCJ. Decizia nr. 3472/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3472/2006
Dosar nr. 6067/1/200.
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 septembrie 2005, reclamanta C.C. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii, solicitând anularea Ordinului nr. R/329 din 4 august 2005, prin care a fost destituită din funcţia de director executiv al Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa, constatarea nulităţii şi netemeiniciei raportului nr. MC/9710 din 4 august 2005 al Comisiei de Disciplină de pe lângă Ministerul Sănătăţii, reintegrarea în funcţia avută anterior destituirii, obligarea pârâtului la plata diferenţei de salariu şi la daune morale de 500.000.000 lei vechi.
Prin ordinul contestat s-a imputat reclamantei, neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor aferente funcţiei sale de director executiv, privitoare la încălcarea prevederilor OUG nr. 60/2001, referitor la achiziţionarea de servicii de proiectare.
A arătat reclamanta că abaterile reţinute sunt netemeinice, întrucât achiziţia serviciilor de proiectare s-a făcut printr-un concurs de soluţii şi nu prin contract de achiziţii, obligativitatea încheierii acestuia fiind prevăzută numai în cazul aplicării procedurilor de licitaţie deschisă, restrânsă sau negociere competitivă.
A mai susţinut reclamanta, că necompletarea codului CPSA este o omisiune de formă şi nu de fond, lucrările fiind realizate fără crearea vreunui prejudiciu.
Referitor la lipsa vizei de control financiar preventiv pe contracte, responsabilitatea revenea directorului financiar al A.S.P.J. Constanţa, care a semnat contractele.
În ce priveşte contractele de execuţie încheiate cu SC G.I. SRL, reclamanta arată că printr-un act adiţional s-au anulat primele 2 contracte, nefiind creat bugetului de stat nici un prejudiciu, activitatea sa neputând fi caracterizată ca management defectuos.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 163/CA din 27 februarie 2006, a admis acţiunea reclamantei, a anulat ordinul atacat, a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior şi a obligat pârâtul la plata diferenţei de salariu.
Instanţa a apreciat că aplicarea celei mai severe sancţiuni disciplinare s-a făcut doar în considerarea existenţei unei abateri disciplinare despre care nu s-a făcut dovada că a produs consecinţe materiale sau de altă natură, grave, perturbarea activităţii Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa şi fără a se ţine cont de criteriile prevăzute de legiuitor pentru individualizarea sancţiunii disciplinare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, pârâtul Ministerul Sănătăţii, susţinând că instanţa a apreciat greşit că nu s-a ţinut cont de individualizarea sancţiunii disciplinare, că au fost interpretate greşit probele dosarului. Cu privire la faptul că nu a fost completat codul CPSA, instanţa reţine doar că necompletarea acestuia nu a influenţat oferta de preţ, neobservând că astfel s-au încălcat prevederile din actele normative în vigoare.
Cu privire la procedura prealabilă, recurenta precizează că instanţa nu a observat că aceasta a fost depusă după introducerea acţiunii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 188/1999, încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege, constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora. La pct. 2 lit. b) este prevăzută neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor, iar la lit. j), încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege. Art. 3 al aceluiaşi articol enumeră sancţiunile disciplinare, ultima fiind destituirea din funcţia publică.
La pct. 4 se arată că la individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentei legi.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, din corelarea dispoziţiilor art. 65 alin. (4), cu dispoziţiile art. 84 alin. (5), conducătorul autorităţii publice, pentru a putea dispune sancţiunea disciplinară a destituirii din funcţia publică, are obligaţia să ţină seama de criteriile ce individualizează sancţiunea, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege şi nu exclusiv de condiţia săvârşirii repetate a unor abateri disciplinare sau a unei abateri grave.
Privitor la dosarul de achiziţii, comisia de control a stabilit că nu a fost întocmit caietul de sarcini. Întocmirea acestuia, însă, nu era necesară, întrucât, conform HG nr. 461/2001, art. 18, achiziţia serviciilor de proiectare s-a făcut printr-un concurs de soluţii şi nu prin contract de achiziţii, obligativitatea încheierii acesteia fiind prevăzută numai în cazul aplicării procedurilor de licitaţie, deschisă, restrânsă sau negociere competitivă, în vederea încheierii unui contract de achiziţie.
Cu privire la faptul că cele două contracte de proiectare nu au viză de control financiar preventiv, în mod corect instanţa de fond a reţinut lipsa vinovăţiei reclamantei-intimate, faţă de împrejurarea că acestea au fost semnate de către directorul financiar al Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa.
În ordinul de destituire se menţionează că sancţiunea este urmarea unor abateri disciplinare şi neglijenţă repetată în activitate, cu toate că intimata-reclamantă nu a mai fost sancţionată niciodată în cei 15 ani de activitate, obţinând calificative maxime pentru activitatea sa.
Cu privire la contractul nr. 6357 din 5 mai 2005, chiar dacă au existat unele încălcări ale dispoziţiilor legale, acestea nu au avut consecinţe asupra patrimoniului Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa.
Referitor la susţinerea că procedura prealabilă a fost efectuată după introducerea acţiunii, această excepţie urmează a fi respinsă, faţă de prevederile art. 89 din Legea nr. 188/1999, care stipulează că „în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ, anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare".
Pe de altă parte, art. 93 al aceleiaşi legi precizează că „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice".
Având în vedere cele mai sus expuse, hotărârea instanţei fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurent să-i plătească intimatei-reclamante C.C., suma de 3190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3468/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3474/2006. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
