ICCJ. Decizia nr. 3490/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3490/2006
Dosar nr. 5732/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pin acţiunea înregistrată la data de 19 ianuarie 2006, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5350 din 30 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii ei au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două ţări, la data de 7 septembrie 1040, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 6 octombrie 1942.
Prin sentinţa civilă nr. 125/CA din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinţilor reclamantei din localitatea Sarighiol, judeţul Durostor (Bulgaria), în localitatea Baia din judeţul Tulcea (România), urmare a tratatului bilateral dintre cele două ţări, precum şi a faptului că aceasta s-a născut pe teritoriul României, în localitatea indicată mai sus, după strămutarea familiei sale.
În consecinţă, instanţa a apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, se impune dintr-un argument de echitate, în condiţiile în care reclamanta a suportat consecinţele situaţiei create, alături de ceilalţi membri ai familiei, dar şi ca rezultantă a caracterului reparator al legii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
Recurenta a susţinut că cele două condiţii impuse beneficiarilor legii - persecuţia din motive etnice, cu consecinţa strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul Statului Român.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 125/CA din 13 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3474/2006. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 3492/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
