ICCJ. Decizia nr. 3573/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3573/2006
Dosar nr. 2629/39/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1638 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiată şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost deportată, împreună cu familia, în Transnistria, în primăvara anului 1942 şi până în toamna anului 1945, când a revenit în România.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei, în temeiul art. 51 C. proc. civ., Partida Rromilor Social Democrată din România, cu sediul în Bucureşti.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus în copie mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţii autentificate ale unor martori, din care a rezultat că aceasta, împreună cu familia, a fost obligată să se refugieze din România, în Transnistria, din motive etnice.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 137 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, judecând cauza în fond după casare, a admis acţiunea şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului, a anulat hotărârea nr. 1638 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1942 - 1 septembrie 1944, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în urma audierii martorilor M.M. şi D.E., că reclamanta a avut de suferit persecuţii din motive etnice, iar deportarea a avut ca scop exterminarea rromilor.
Instanţa a mai reţinut că martorii audiaţi s-au aflat în aceeaşi situaţie cu reclamanta, fiind deportaţi în Transnistria, în aceeaşi perioadă, iar acestora li s-a recunoscut calitatea de persoană deportată, din motive etnice, de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe motiv că schimbul de domiciliu al reclamantei nu s-a datorat persecuţiei etnice.
Recurenta, prin motivele de recurs, a arătat că Direcţia Arhivelor Naţionale Botoşani i-a comunicat reclamantei că nu a fost regăsită în lista persoanelor refugiate sau deportate în raionul Transnistria, comuna Varvaroka, sat Koronika, deţinută în evidenţele acestei instituţii.
A mai susţinut recurenta că în lipsa actelor oficiale, dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori, iar martorul trebuie să dovedească cu acte că s-ar fi aflat în aceeaşi situaţie cu petentul.
În fine, recurenta susţine că reclamanta nu a putut demonstra în nici un fel motivul etnic al refugiului, nici prin intermediul probei testimoniale, nici prin înscrisuri.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din România, în Transnistria, comuna Varvaroka, sat Koronika, în perioada 1 octombrie 1942 - 1 septembrie 1944, în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceasta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 137 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3572/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3574/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
