ICCJ. Decizia nr. 359/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 359/2006
Dosar nr. 2657/2005
nr. 11010/1/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 aprilie 2004, la Tribunalul Bucureşti, trimisă prin declinare de competenţă la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC D.T. SRL a chemat în judecată A.R.R. şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, solicitând anularea măsurii dispusă de A.R.R., prin actul nr. 34111 din 9 decembrie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că a desfăşurat activităţi de transport persoane, la intern şi internaţionale, pe bază de licenţă de transport şi de execuţie eliberată de A.R.R., agenţia Bucureşti şi că prin adresa nr. 34111 din 9 decembrie 2003, a fost înştiinţată că a pierdut dreptul de a mai efectua transporturi ocazionale internaţionale liberalizate de persoane, cu menţiunea că a încălcat mai mult de două ori prevederile Acordului Interbus cuprins în Legea nr. 439/2002.
Mai arată că a contestat această măsură, dar că aceeaşi persoană din cadrul A.R.R., care a dispus-o, i-a comunicat răspuns la contestaţie şi că, ulterior, a mai adresat două contestaţii la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, de la care a primit un prim răspuns fără ştampilă şi un al doilea răspuns s-a primit de la A.R.R., semnat de către aceeaşi persoană care i-a aplicat sancţiunea.
Susţine că cele reţinute de A.R.R. sunt eronate, pentru că numai o foaie de parcurs nu poartă ştampila Poliţiei de Frontieră, care nu i-a aplicat-o şi că a respectat tipul serviciului marcat în foile nr. 14, nr. 21 şi nr. 24, organele Poliţiei de Frontieră transmiţând A.R.R., date nereale despre abateri imaginare, ceea ce a condus la retragerea dreptului de a mai efectua transporturi internaţionale liberalizate de persoane.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 947 din 19 mai 2005, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, dar a respins şi acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nu este întemeiată, pentru că reclamanta a formulat contestaţie, şi la această autoritate.
Referitor la fondul cauzei, reţine că A.R.R. era obligată să aibă în vedere adresa nr. 50099 din 28 octombrie 2003, a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, prin care i s-a adus la cunoştinţă că societatea reclamantă a comis nereguli privitoare la foile de parcurs Interbus nr. 14, nr. 21 şi nr. 24, încălcând, astfel, regulile internaţionale de transport persoane.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Menţionează că instanţa s-a pronunţat numai asupra unuia dintre cele două referate întocmite de angajaţii A.R.R., care nu era relevant, nu şi asupra celuilalt referat, din care rezultă că la completarea primului carnet Interbus, nu au fost constatate nereguli şi nici nu au fost aplicate sancţiuni, propunându-se eliberarea unui nou carnet de foi Interbus.
Consideră că instanţa nu a avut rol activ, prin aceea că nu a analizat dacă măsura dispusă de A.R.R. este temeinică şi legală, ci numai a constatat faptul că măsura este legală, luată de către o autoritate competentă.
Intimaţii au formulat întâmpinări, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nelegal.
Ambii intimaţi arată că retragerea dreptului de a se efectua transporturi ocazionale internaţionale liberalizate de persoane, are la bază verificarea activităţii de transport internaţional liberalizat de călători a recurentei, din care a rezultat nerespectarea de către aceasta, a prevederilor art. 6 din Legea nr. 439/2002, încălcarea de către aceasta, a prevederilor acordului Interbus fiind o practică curentă.
Recursul este nefondat.
Din adresa nr. 34111 din 9 decembrie 2003, a A.R.R., către recurentă, rezultă că i s-a ridicat dreptul de a mai efectua transporturi ocazionale internaţionale liberalizate de persoane, în baza raportului de verificare nr. 18770, întocmit de şeful agenţiei A.R.R. Bucureşti, pentru documentul de control Interbus nr. 00248 şi a adresei nr. D1/S1/V.A./50099, a Poliţiei de Frontieră, prin care s-a constatat încălcarea angajamentului luat la solicitarea documentului de control, şi anume, că nu sunt aplicate ştampile de către Poliţia de Frontieră, la ieşirea şi intrarea în ţară, pe toate foile şi că nu a respectat tipul serviciului marcat în foile nr. 14, nr. 21 şi nr. 24.
În plus, din adresa nr. 5731 din 22 martie 2004, a A.R.R., către recurentă, mai rezultă că neregulile au fost constatate şi din verificarea diagramelor tahograf folosite la efectuarea transporturilor, din care reieşea că aceeaşi foaie Interbus nr. 16 a fost folosită pentru două vehicule având numere de înmatriculare diferite, că foaia Interbus nr. 21 a fost utilizată pentru un autovehicul care transporta 27 persoane la ieşirea din ţară şi 41 persoane la intrarea în ţară, altele decât cele de la ieşirea din ţară.
Rezultă şi că nu s-au respectat dispoziţiile legale referitoare la timpii de conducere şi timpii de odihnă ai membrilor echipajelor autovehiculelor, precum şi că s-a constatat o suprapunere a perioadelor de conducere, ceea ce duce la concluzia că diagramele prezentate nu sunt cele folosite la derularea curselor.
Intimata A.R.R. a avut în vedere în luarea măsurii contestate, atât verificările proprii, cât şi adresa nr. D1/S1/V.A./50099, a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, din care rezultă că recurenta a încălcat prevederile art. 6 din Legea nr. 439/2002, în ce priveşte foile de parcurs nr. 14, nr. 21 şi nr. 24 din documentul de control Interbus nr. 000248, prin aceea că nu exista corespondenţă între numărul de persoane declarat la ieşirea din ţară, prevăzut în foaia de parcurs, cu cel verificat la intrarea în ţară.
Menţiunile din adresa respectivă nu au fost combătute de recurentă, corespunzător, între numărul persoanelor ieşite din ţară şi al celor intrate în ţară cu acelaşi autovehicul existând uneori diferenţe foarte mari, dar au existat diferenţe şi în ce priveşte alte persoane, decât cele plecate.
Mai mult, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a comunicat A.R.R., prin adresa nr. D1/S1/J.I./43695 din 10 martie 2004, existenţa altor abateri în legătură cu utilizarea foilor nr. 16, nr. 17 şi nr. 21 ale carnetului Interbus nr. 000248, ceea ce denotă că recurenta obişnuit încălca prevederile acordului Interbus.
Faptul că instanţa de fond s-a referit numai la un referat al şefului agenţiei A.R.R. Bucureşti, nu şi la celălalt, este nesemnificativ, pentru că şi al doilea referat e aproape identic cu primul şi nu ajută la formarea unei alte convingeri pentru instanţă, ţinându-se cont de celelalte înscrisuri aflate la dosar, din care rezultă evident că recurenta a săvârşit abaterile reţinute în sarcina sa, pentru care s-a luat corect măsura pierderii dreptului de a mai efectua transporturi ocazionale internaţionale liberalizate de persoane.
Instanţa de fond a avut în vedere ansamblul probelor administrate, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, ce se impune a fi menţinută, astfel că recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 947 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 360/2006. Contencios. Recurs la revizuire.... → |
|---|
