ICCJ. Decizia nr. 353/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 353/2006
Dosar nr. 3180/2005
nr. 13098/1/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 februarie 2004 şi precizată la datele de 26 februarie 2004, 1 aprilie 2004, 22 aprilie 2004 şi 21 aprilie 2005, reclamanta SC A. SRL Craiova a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Cluj, să se dispună anularea înregistrării făcută de cea de-a doua pârâtă, sub nr. 6292 din 10 decembrie 2003, cu privire la cererea şi documentaţia pe care le-a depus pentru acordarea alocaţiei de 70% din preţul de achiziţie a instalaţiilor noi de irigaţie din producţia internă, cu finanţare din fondul „Dezvoltarea agriculturii româneşti", constituit conform Legii nr. 268/2001 şi acordată la cerere, în limitele Ordinului M.A.A.P. nr. 117/2002.
Reclamanta a solicitat să se constate că, atât cererea, cât şi documentaţia au fost depuse la data de 29 aprilie 2002, în termenul prevăzut de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002, să se dispună anularea deciziilor nr. 87 din 10 ianuarie 2003 şi nr. 5966 din 9 decembrie 2003, emise de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Cluj şi să fie obligaţi pârâţii, la plata sumei de 12.637.497.145 lei, actualizată cu rata inflaţiei pe perioada de la 29 aprilie 2002 şi până la data plăţii efective, cu titlul de daune.
Pârâţii au depus întâmpinare şi au invocat excepţiile privind inadmisibilitatea şi tardivitatea acţiunii, motivând că reclamata nu a respectat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, pentru că nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă şi nu a formulat acţiunea în justiţie, în termen de 1 an de la comunicarea actelor contestate.
Prin sentinţa nr. 304 din 5 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de pârâţi, a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, a anulat actele nr. 5966 din 9 decembrie 2003 şi nr. 87 din 10 ianuarie 2003, întocmite de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Cluj, înregistrarea cu nr. 6292 din 10 decembrie 2003, făcută de aceeaşi pârâtă, cu privire la documentaţia depusă de reclamantă, a constatat că documentaţia şi cererea pentru acordarea alocaţiei de 70% au fost depuse în termen legal, la data de 29 aprilie 2002, conform Ordinului M.A.A.P. nr. 117/2002 şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei, despăgubiri în sumă de 12.637.497.145 lei, actualizată de la 29 aprilie 2002 şi până la achitarea efectivă.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, prin petiţia înregistrată sub nr. 1.888 din 24 decembrie 2002, la D.G.A.I.A. Cluj şi prin care a solicitat să i se răspundă la prima cerere, depusă la 29 aprilie 2002. Faţă de data acestor petiţii şi de data formulării acţiunii, instanţa de fond a considerat că au fost respectate şi termenele procedurale prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanta a formulat cererea pentru acordarea alocaţiei de 70%, în termenul prevăzut de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002 şi prin documentaţia depusă, a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale pentru a beneficia de această alocaţie. Instanţa de fond a respins apărările pârâţilor, cu motivarea că, înregistrarea ulterioară a cererii, la 10 decembrie 2003, nu se datorează culpei reclamantei şi că, documentaţia a fost corect depusă la D.G.A.I.A. Cluj, în a cărei rază teritorială se află terenul agricol irigabil.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs, pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Cluj, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 4, 8 şi 9 şi a art. 3041 C. proc. civ.
Recurenţii au criticat soluţia de respingere a excepţiilor de inadmisibilitate şi de tardivitate a acţiunii, motivând că intimata nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât a susţinut că prima cerere a fost depusă la 29 aprilie 2002, dar după împlinirea termenului de 30 de zile pentru soluţionare, nu a solicitat să se constate refuzul nejustificat al autorităţii de a-i răspunde şi nu s-a adresat instanţei de contencios administrativ, în termenul de 1 an.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate pe fondul cauzei, recurenţii au susţinut că în hotărârea atacată s-a reţinut greşit că intimata a depus cererea şi documentaţia pentru alocaţia de 70% în termenul legal şi că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002.
Recurenţii au arătat că intimata a solicitat alocaţia, după data limită de 18 iunie 2002 şi avizul favorabil al directorului general nu a fost datat şi înscris în registrul de intrări/ieşiri, astfel încât nu are semnificaţia depunerii cererii la data de 29 aprilie 2002, indicată în acţiune.
Referitor la celelalte condiţii prevăzute de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002, recurenţii au arătat că intimata nu are dreptul la alocaţia solicitată, întrucât nu a specificat numărul de instalaţii de irigat, nu a dovedit că deţine teren agricol în baza contractului de asociere în participaţiune nr. 3 din 24 aprilie 2002, că a achitat avansul de 30% în termen legal, până la 18 iunie 2002 şi că a fost prejudiciată prin neacordarea alocaţiei de 70% din preţul instalaţiilor achiziţionate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite ambele recursuri, pentru următoarele considerente:
Excepţiile invocate de recurenţi în baza art. 5 alin. (1) şi alin. final din Legea nr. 29/1990, privind inadmisibilitatea şi tardivitatea acţiunii, au fost corect respinse de instanţa de fond, constatându-se că intimata a îndeplinit procedura prealabilă, prin reclamaţiile administrative înregistrate sub nr. 4302 din 24 decembrie 2002, nr. 2156 din 22 septembrie 2003 şi nr. 17 din 6 noiembrie 2003 şi a formulat acţiunea în justiţie, în termen de 1 an de la comunicarea soluţiei dată în recursul ierarhic de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, prin adresa nr. 5.966 din 9 decembrie 2003 întocmită de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Cluj.
Tardivitatea acţiunii a fost neîntemeiat reiterată în recurs, cu motivarea că termenul de 1 an a început să curgă de la data comunicării adresei nr. 87 din 10 ianuarie 2003, întocmită de aceeaşi direcţie judeţeană. Recurenţii au prezentat numai borderoul de expediţie din 13 ianuarie 2003, fără a exista şi confirmarea de primire a actului de către intimată, astfel încât va fi respinsă critica formulată sub acest aspect în recurs.
Soluţia pronunţată pe fondul cauzei este nelegală şi netemeinică, urmând a fi casată, în sensul că intimata nu are un drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin actele autorităţilor recurente şi pe cale de consecinţă, acţiunea sa va fi respinsă.
În hotărârea atacată, s-a reţinut greşit că intimata a îndeplinit condiţiile de fond şi de formă prevăzute de Ordinul M.A.A.P nr. 117/2002, pentru acordarea alocaţiei de 70% din preţul instalaţiilor de irigat achiziţionate din producţia internă.
Din punct de vedere procedural, Ordinul nr. 117/2002 (M. Of. nr. 194/21.03.2002), a prevăzut la pct. 6 că în termen de maximum 90 de zile de la publicarea ordinului, solicitanţii vor depune la direcţia judeţeană în a cărei rază se află terenul agricol, cererea de alocaţie, conform modului prezentat în anexa ordinului, însoţită de actele doveditoare privind încadrarea în categoria de beneficiari şi îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.
La data de 18 iunie 2002, prin circulara nr. 76.520, M.A.A.P a dispus sistarea aprobării dosarelor pentru achiziţionarea instalaţiilor de irigat, ca urmare a epuizării sumelor alocate programului respectiv, pe anul 2002 din fondul „Dezvoltarea agriculturii româneşti".
Intimata nu a dovedit că până la această dată a înregistrat la D.G.A.I.A. Cluj, cererea şi documentaţia completă, pentru a beneficia de alocaţia de 70%.
Cererea prezentată de intimată ca fiind depusă la direcţia recurentă, cu nr. 4 din 29 aprilie 2002 şi avizată favorabil de directorul general, nu dovedeşte îndeplinirea acestei prime condiţii procedurale.
În motivarea acţiunii, intimata a arătat că dosarul său nu a fost înregistrat la 29 aprilie 2002, la D.G.A.I.A. Cluj, fiind depus la D.G.A.I.A. Dolj, în a cărei rază îşi are sediul şi că, după desesizarea acestei direcţii. pentru necompetenţă teritorială, dosarul a fost prezentat din nou direcţiei recurente. la data de 16 iunie 2002, dar fără să fi fost înregistrat. De asemenea, în petiţiile adresate ministerului recurent. la 22 septembrie 2003 şi la 6 noiembrie 2003, intimata a susţinut că, deşi dosarul a fost depus la D.G.A.I.A. Cluj, la 16 iunie 2002, a fost înregistrat la 19 iunie 2002, după împlinirea termenului legal, dar nu a prezentat nici un înscris cu dată certă care să corespundă evidenţelor autorităţii publice sesizate.
Instanţa de fond a considerat întemeiate aceste apărări ale intimatei şi nu a procedat la verificarea şi cenzurarea lor, în privinţa elementelor de fapt care sunt contradictorii sau nedovedite prin probe concludente.
Astfel, se constată că intimata nu a depus înscrisurile referitoare la sesizarea D.G.A.I.A. Dolj şi la soluţia de dezînvestire a acesteia, aşa cum s-a pretins în acţiune. Intimata nu a motivat faptul sesizării acestei direcţii, deşi Ordinul nr. 117/2002 a prevăzut expres la pct. 6, competenţa direcţiei judeţene în a cărei rază se află terenul agricol şi nu a justificat lipsa oricăror date de înregistrare a cererii sale la cele două direcţii judeţene, inclusiv pentru pretinsa depunere a dosarului la direcţia recurentă, la 16 iunie 2002.
Cum acordarea alocaţiei de 70% era condiţionată, în primul rând, de depunerea cererii şi a documentaţiei în termenul prevăzut imperativ în Ordinul nr. 117/2002, nu se poate reţine că această cerinţă a fost respectată de intimată care, în mod cert, la împlinirea termenului, avea cunoştinţă că solicitarea sa nu este înregistrată nici la D.G.A.I.A. Cluj şi nici la D.G.A.I.A. Dolj.
Lipsa de diligenţă a intimatei cu privire la înregistrarea şi depunerea în termenul legal a documentaţiei complete pentru obţinerea alocaţiei de 80%, nu a fost avută în vedere de instanţa de fond, care a considerat că această situaţie de fapt se datorează culpei direcţiei recurente.
Instanţa de fond şi-a argumentat concluzia pe Nota nr. 117.970 din 27 noiembrie 2003, a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului - Direcţia Generală de Evaluare, Inspecţii şi Monitorizare, deşi conţinutul acestui act de control nu dovedeşte înregistrarea dosarului intimatei.
De altfel, controlul s-a efectuat pentru soluţionarea recursului ierarhic exercitat de intimată prin petiţiile din 22 septembrie 2003 şi 6 noiembrie 2003 şi măsura de a fi analizat pe fond dosarul său, a fost dispusă datorită imposibilităţii de a se stabili dacă documentaţia şi cererea au fost depuse înainte sau după termenul limită prevăzut în Ordinul nr. 117/2002.
Nota nr. 117.970 din 27 noiembrie 2003 nu a fost coroborată cu toate celelalte înscrisuri de la dosar şi cu susţinerile intimatei care a confirmat în acţiune că, la data de 18 iunie 2002, nu avea înregistrate la D.G.A.I.A. Cluj, cererea de alocaţie şi actele doveditoare.
Instanţa de fond nu a avut în vedere că prin nota respectivă, responsabilitatea Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Cluj, pentru neînregistrarea cererii intimatei, a fost stabilită numai pe baza explicaţiilor date de directorul general şi de responsabilul programului, precum şi faptul declarat de aceştia că intimata nu a solicitat înregistrarea dosarului său, anterior datei de 18 iunie 2002.
Această notă a fost greşit considerată ca fiind determinantă pentru stabilirea răspunderii juridice a direcţiei recurente, cu toate că intimata nu a dovedit demersurile sale pentru înregistrarea cererii şi nu a formulat acţiune în justiţie, în cazul existenţei unui refuz nejustificat al recurenţilor de a lua în evidenţă şi de a soluţiona cererea de acordare a alocaţiei de 70%.
Instanţa de fond a apreciat, de asemenea, greşit că este întemeiată apărarea intimatei, privind dreptul său de a primi alocaţia solicitată prin petiţia nr. 4302 din 24 decembrie 2002, după achiziţionarea instalaţiilor de irigat.
La data respectivă, intimata nu avea o cerere înregistrată, nu solicitase să i se comunice dacă dosarul a fost analizat şi dacă s-a emis Decizia finală. Chiar şi după primirea adresei nr. 87 din 10 ianuarie 2003, prin care direcţia recurentă i-a comunicat că dosarul său nu a fost înregistrat în termenul legal, intimata nu a acţionat pentru a dovedi o altă situaţie de fapt şi pentru valorificarea dreptului pretins, adresându-se numai la data de 22 septembrie 2003 şi ulterior, la 6 noiembrie 2003, ministerului-recurent, pe calea recursului ierarhic.
În condiţiile în care intimata nu a avut până la 18 iunie 2002, o cerere legal înregistrată şi după această dată, nu i s-a comunicat Decizia de aprobare a solicitării, nu poate fi primită susţinerea că dreptul său la alocaţia de 70% a fost recunoscut prin avizul dat de directorul general al direcţiei recurente, la 29 aprilie 2002.
Apărarea intimatei este neîntemeiată, cu atât mai mult, cu cât şi anterior datei de 18 iunie 2002, cunoştea că avizul respectiv nu are valoarea juridică a deciziei de aprobare a alocaţiei şi necesitatea obţinerii unei asemenea decizii a fost recunoscută implicit, prin susţinerile din acţiune referitoare la demersurile de înregistrare a cererii la D.G.A.I.A. Dolj sau la D.G.A.I.A. Cluj.
Pentru verificarea dosarului de acordare a alocaţiei, a existenţei instalaţiilor de irigat achiziţionate şi a modului lor de folosire, Ordinul nr. 117/2002 a prevăzut la pct. 7 lit. b), competenţa persoanei numite prin Decizia directorului general al direcţiei judeţene.
Faţă de această reglementare, instanţa de fond a considerat greşit că dosarul intimatei a fost aprobat prin avizul favorabil dat de directorul general, pe cererea cu nr. 4 din 29 aprilie 2002 şi a obligat recurenţii, să achite alocaţia solicitată de intimată.
În cauză, trebuia făcută distincţia între răspunderea pentru neînregistrarea cererii şi răspunderea pentru neacordarea alocaţiei, pentru că şi în ipoteza unei culpe pentru neînregistrarea dosarului, intimata nu poate pretinde de la recurenţi, repararea prejudiciului rezultat din neacordarea alocaţiei, decât în situaţia îndeplinirii la data de 18 iunie 2002, a condiţiilor cumulative prevăzute de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002.
Instanţa de fond a confundat atribuţiile direcţiei recurente, privind înregistrarea şi evidenţa cererilor, pentru care intimata avea posibilitatea să solicite aplicarea OG nr. 27/2002 şi atribuţiile aceleiaşi direcţii, ca autoritate de decizie, pentru care nu se poate constata refuzul nejustificat de acordare a alocaţiei, decât în cazul îndeplinirii cerinţelor impuse prin ordinul sus-menţionat.
Intimata nu a dovedit îndeplinirea acestor condiţii, prin cererea nr. 4 din 29 aprilie 2002 şi nici prin documentaţia pe care avea obligaţia să o depună până la 18 iunie 2002.
În cererea de alocaţie, intimata nu a indicat suprafaţa terenului agricol irigabil, locul situării acestuia şi titlul deţinerii. De asemenea, nu a specificat numărul de instalaţii de irigat pentru care s-a solicitat subvenţia şi nu a anexat cererii, documentul de plată care să ateste achitarea avansului de 30% din valoarea de achiziţie a instalaţiilor.
Intimata a susţinut neîntemeiat că până la data de 18 iunie 2002, a depus întreaga documentaţie prevăzută de Ordinul nr. 117/2002.
Această documentaţie nu a fost înregistrată la direcţia recurentă şi au fost prezentate numai, spre avizare, directorului general, cererea nr. 4 din 29 aprilie 2002 şi anexele la facturile proforme nr. 00122 din 25 aprilie 2002, şi nr. 00123 din 25 aprilie 2002 şi nr. 00124 din 25 aprilie 2002, singurele înscrisuri care au aviz favorabil. Plata efectivă a avansului de 30% s-a efectuat prin ordinele de plată nr. 127 din 13 decembrie 2002 şi nr. 141 din 23 decembrie 2002, după împlinirea termenului prevăzut la pct. 6 din Ordinul nr. 117/2002.
În privinţa recepţiei definitive a instalaţiilor de irigat, se constată că intimata a depus la dosar două procese-verbale cu acelaşi număr, 1887, dar întocmite la date diferite, respectiv la 24 decembrie 2002 şi la 27 decembrie 2002 şi numai acesta din urmă cuprinde menţiunea că au participat şi au semnat actul, delegaţii direcţiei recurente. Faţă de contradicţiile dintre cele două înscrisuri, nu poate fi primită nici susţinerea intimatei, că direcţia recurentă a participat la recepţia finală a instalaţiilor, cu atât mai mult, cu cât nici unul din procesele-verbale nu are completate menţiunile referitoare la numărul şi data înregistrării solicitării şi actului administrativ prin care s-a aprobat acordarea alocaţiei.
Pentru considerentele expuse, constatând că intimata nu are calitatea de beneficiară a alocaţiei de 70% din valoarea de achiziţie a instalaţiilor noi de irigat, că nu îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul nr. 117/2002 şi că nu există temeiuri pentru anularea actelor administrative contestate şi pentru stabilirea răspunderii recurenţilor, prin obligarea lor la plata daunelor materiale solicitate, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi pe cale de consecinţă, va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Cluj împotriva sentinţei civile nr. 304 din 5 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de SC A. SRL Craiova.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 34/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 355/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
