ICCJ. Decizia nr. 355/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 355/2006
Dosar nr. 1912/2005
nr. 8038/1/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea adresei nr. 8402 din 27 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia de a-i revizui Decizia nr. 335 din 10 iunie 2002, în sensul de a-i acorda drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de la naşterea sa.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 335/2002 i-a fost stabilit Statutul de refugiat, decizie pe care, însă, nu a contestat-o în termen, ci a formulat o cerere de revizuire, pe care a adresat-o pârâtei, solicitând majorarea perioadei de strămutare, la 2 ani şi 19 zile (de la data naşterii reclamantului).
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 137 din 12 aprilie2005, a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea adresei nr. 8402 din 27 noiembrie 2003 şi obligând pârâta, să emită hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 17 februarie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului, suferind vexaţiunile morale şi materiale, rezultând din condiţia de persoană refugiată, cu toate consecinţele decurgând din aceasta.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanţa, având în vedere că actul de procedură, constând în cererea de chemare în judecată, prin care instanţa a fost, învestită, în data de 5 ianuarie 2004, cu soluţionarea cauzei, nu a fost îndeplinit în termenul legal de 30 de zile de la data de 18 decembrie 2002, când i s-a comunicat Decizia nr. 3592 din 3 decembrie 2002.
A mai susţinut că adresa comunicată recurentului-reclamant nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, astfel că o eventuală acţiune poate fi îndreptată doar împotriva deciziei Comisiei, şi nu împotriva unei simple adrese de menţinere a deciziei iniţiale.
Recursul este nefondat.
Reclamantul nu a contestat în termen Decizia nr. 335 din 10 iunie 2002, emisă de pârâtă, prin care i s-a stabilit statutul de refugiat, ci a formulat o cerere de revizuire, solicitându-i pârâtei, majorarea perioadei de strămutare, la 2 ani şi 19 zile (de la data naşterii).
Instanţa a reţinut că hotărârile emise în baza Legii nr. 189/2000 nu sunt supuse revizuirii, iar reclamantul nu a contestat Decizia emisă de pârâtă, în termen de 30 de zile şi a respins cererea.
Recursul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1230/2005, prin care s-a admis recursul, casată sentinţa şi trimisă cauza, spre rejudecare, stabilindu-se că hotărârile pronunţate potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, sunt susceptibile de revizuire, pe baza unor înscrisuri noi şi că reclamantul a promovat acţiunea în termen de 30 de zile, la data de 27 noiembrie 2003, când i-a fost comunicată de către pârâtă, adresa nr. 8402, prin care a fost înştiinţat de refuzul revizuirii dosarului nr. 335/2002.
Faţă de cele ce preced, se constată că motivul privind excepţia tardivităţii acţiunii a fost soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1230/2005, astfel că alte motive de recurs nemaifiind invocate, se constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi că recursul de faţă urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 137 din 12 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 356/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
