ICCJ. Decizia nr. 3639/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3639/2006
Dosar nr. 2701/36/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentinţa nr. 151 din 14 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. 2701/39/2001, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al judeţului Botoşani şi Inspectoratul General al Poliţiei Bucureşti, ca tardiv introdusă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut, în esenţă, că, în speţă, actul administrativ unilateral contestat de reclamant, ordinul de trecere în rezervă nr. 0371 a fost emis de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei, la data de 28 februarie 1997, iar acţiunea în contencios a fost formulată la data de 24 octombrie 2005, deci cu depăşirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul H.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Astfel, recurenta a precizat că nu a cunoscut de existenţa actului contestat, întrucât nu i-a fost comunicat, aflând doar „zvonuri" de la colegii de serviciu.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul a contestat un ordin de trecere în rezervă, emis de Inspectoratul General al Poliţiei în data de 28 februarie 1997, sub nr. 0371.
Corect, prima instanţă a făcut aplicarea art. 11 din Legea nr. 554/2004, care precizează în mod imperativ în ce termen se contestă actul individual administrativ, concluzionând că faţă de termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, acţiunea introdusă la 24 octombrie 2005, este tardivă.
Este adevărat că alin. (2) al acestui articol prevede că pentru motive temeinice, cererea de anulare a actului administrativ unilateral, poate fi introdusă şi peste termenul de 6 ani, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.
Actul administrativ în litigiu a fost emis în 1997, iar acţiunea a fost introdusă de recurent la 24 octombrie 2005, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Corect, prima instanţă a înlăturat susţinerile recurentului, în sensul că ordinul Inspectoratului General al Poliţiei nu i-a fost comunicat, întrucât prin adresa nr. 12464/1997, Ministerul de Interne a răspuns memoriului făcut de acesta.
Nici susţinea recurentului din motivele de recurs nu poate fi primiră, cea referitoare la soluţionarea pricinii conform Legii nr. 29/1990, atâta vreme cât acţiunea a fost introdusă la 24 octombrie 2005, deci sub imperiul Legii nr. 554/2004.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de H.C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva sentinţei nr. 151 din 14 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3635/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3647/2006. Contencios. îndreptare eroare... → |
|---|
