ICCJ. Decizia nr. 3757/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3757/2006
Dosar nr. 3668/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 502 din 3 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul Ţ.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, având ca obiect anularea deciziei emisă de comisia menţionată, în dosarul nr. 288/2002, prin care i s-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Recursul declarat de reclamantul Ţ.C. împotriva sus menţionatei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3766 din 14 iunie 2005.
La data de 11 noiembrie 2005, Ţ.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate în recurs, în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a şi urm. C. proc. civ., solicitând desfiinţarea hotărârii judecătoreşti atacate, rejudecarea recursului, admiterea lui şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în tot a sentinţei primei instanţe şi admiterea acţiunii sale, astfel cum a fost formulată.
Contestatorul a susţinut că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra motivului de recurs privitor la respingerea probei testimoniale de către Curtea de Apel Craiova, care era necesară în completarea probatoriului deja administrat şi nici asupra motivului de recurs referitor la nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, nefăcându-se referire la prevederile art. 3 lit. g) din OUG nr. 214/1999, introduse prin Legea nr. 212/2003 şi nici la înscrisurile noi depuse în recurs, prin care dovedea că împotriva sa a fost luată măsura retrogradării din funcţie din motive politice.
Analizând motivele de fapt şi de drept invocate de către contestator, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu reglementările legale incidente, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Nu este fondată susţinerea contestatorului, potrivit căreia, în cauză, instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra celor două motive de recurs invocate.
Prin Decizia nr. 3766 din 14 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a analizat toate motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant, reţinând că, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, acesta nu a făcut dovada că se încadrează în dispoziţiile OUG nr. 214/1999.
Astfel, referitor la proba testimonială, instanţa de control judiciar a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din HG nr. 148/2000, pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, cererea petentului trebuie însoţită de acte doveditoare, iar în măsura în care documentele sau informaţiile nu pot fi obţinute prin intermediul instanţelor militare, preşedintele comisiei solicită instituţiilor publice sau persoanelor fizice sau juridice care le deţin, transmiterea acestora.
Prin urmare, instanţa a constatat că dispoziţiile legale care reglementează procedura de soluţionare a cererilor formulate în baza OUG nr. 214/1999 prevăd că dovada îndeplinirii condiţiilor de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă se face cu acte şi nu prin administrarea probei testimoniale.
De asemenea, instanţa de recurs, verificând toate actele depuse la dosarul cauzei, a reţinut că recurentul nu a făcut dovada că împotriva sa au fost dispuse măsuri abuzive în sensul prevăzut de art. 3 din OUG nr. 214/1999 şi a respins recursul ca nefondat.
Având în vedere că, la soluţionarea recursului, instanţa de control judiciar a analizat toate motivele invocate de recurentul-reclamant, nefiind întrunite dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ţ.C. împotriva deciziei nr. 3766 din 14 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3752/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3758/2006. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
