ICCJ. Decizia nr. 3758/2006. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3758/2006
Dosar nr. 14593/2/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 28 ianuarie 2005 şi precizată la 31 mai 2005, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată A.N.R.E., invocând în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a deciziilor nr. 1243 din 27 decembrie 2001, nr. 257 din 28 mai 2003, nr. 212 din 25 iunie 2004, nr. 574 din 29 decembrie 2004 şi nr. 318 din 15 martie 2005 şi solicitând, în principal, să se constate nulitatea acestor decizii, pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 41 din OUG nr. 67/2000 şi, respectiv, art. 58 din Legea nr. 318/2003, iar în subsidiar, anularea deciziilor şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) şi art. 35 din Legea nr. 318/2003, preţurile reglementate sunt aprobate prin ordin care se publică în Monitorul Oficial - condiţie de formă obligatorie în situaţia în care se vizează monopol natural.
Cum legea defineşte ca fiind monopol natural în domeniul energiei electrice situaţia în care serviciile de transport şi de distribuţie se asigură de un singur agent economic pentru consumatorii de pe un teritoriu delimitat - ordinele contestate urmau să se publice în Monitorul Oficial.
Reclamanta a mai arătat că în cauză actele administrative contestate vizează un interes general, atâta timp cât subvenţiile ce urmează a fi acordate de la bugetul de stat şi de la cele locale, reprezintă dublul preţului de referinţă stabilit prin hotărâre de Guvern, împrejurare în care emiterea lor ar fi trebuit să se facă cu consultarea atât a sa în calitate de distribuitor, cât şi a Ministerului Finanţelor.
Prin sentinţa civilă nr. 2031 din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că în ce priveşte excepţia de nelegalitate, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 4 din Legea nr. 554/2004, neputându-se analiza aceleaşi acte administrative, atât pe calea excepţiei, cât şi pe fondul lor.
S-a mai reţinut că deciziile contestate au fost abrogate, la momentul pronunţării hotărârii rămânând în vigoare numai Decizia nr. 318/2005, emisă cu respectarea condiţiilor impuse de Legea nr. 318/2003, având ca obiect aprobarea preţurilor practicate în sectorul energiei termice de către SC E SA Deva, în raportul contractual pe care îl are cu alţi agenţi economici.
Astfel, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a considerat că nu sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, examinarea excepţiei de nelegalitate, cât şi a cauzelor de nulitate a deciziilor contestate, fiind posibilă în cadrul aceluiaşi proces, scopul urmărit fiind diferit, respectiv posibilitatea de a obţine despăgubiri, în situaţia anulării şi inopozabilitatea deciziilor în cazul admiterii excepţiei.
Recurenta a mai criticat soluţia instanţei de fond, pentru:refuzul de a examina deciziile abrogate sub aspectul fondului apreciind că nelegalitatea acestor acte viza momentul intrării în vigoare şi nicidecum al contestării; pentru motivarea contradictorie, întrucât, pe de o parte, se constată că în cauză nu este vorba de un monopol natural şi nu se aplică dispoziţia referitoare la obligativitatea publicării în Monitorul Oficial a ordinelor şi deciziilor A.N.R.E. care nu vizează un interes public, iar pe de altă parte, reţine că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 15/1990, întrucât există o autoritate de reglementare care stabileşte preţurile şi tarifele pentru activităţile cu caracter de monopol de stat şi în fine, numai pentru o greşită apreciere a probelor administrate, s-a putut concluziona că deciziile contestate nu încalcă dispoziţiile Legii nr. 318/2003 - art. 7, 37, 39 şi 58, precum şi ale art. 41 din OUG nr. 67/2000.
Recursul nu este întemeiat.
În ce priveşte excepţia de nelegalitate, cum deciziile contestate sunt acte administrative individuale, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, corect s-a apreciat ca fiind inadmisibilă, iar faţă de faptul că la momentul soluţionării cauzei, cu excepţia deciziei nr. 318/2005, toate celelalte erau abrogate, legal şi temeinic s-a apreciat că nu mai pot face obiectul judecăţii.
În ce priveşte Decizia nr. 318/2005, urmează a se reţine că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 318/2003, legea energiei electrice, A.N.R.E. este autoritatea competentă în sectorul energiei electrice şi termice produse în cogenerare care stabileşte preţurile şi tarifele practicate între agenţii economici, precum şi contractul cadrul de vânzare-cumpărare a energiei termice (art. 11).
În sensul acestor dispoziţii, prin Decizia menţionată s-a stabilit preţul la care SC E. SA Deva putea vinde altor agenţi economici, preţ menţionat şi în contractul de vânzare-cumpărare realizat între SC E. SA Deva şi reclamanta-recurentă.
Astfel fiind, cum acest preţ s-a stabilit de către A.N.R.E., în conformitate cu dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 318/2003, în mod evident este reglementat, ceea ce înseamnă că nu poate face obiectul vreunei negocieri între părţi.
Susţinerea recurentei, în sensul aplicabilităţii în speţă a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 15/1990, în conformitate cu care în situaţia preţurilor subvenţionate de stat, acestea se stabilesc de către Guvern, prin negociere cu agenţii economici, este nefondată şi în mod corect a fost apreciată astfel de către instanţa fondului, întrucât există o autoritate de reglementare care prin lege are competenţa de a stabili preţuri şi tarife pentru agenţii economici din domeniul său de activitate, iar în ce priveşte subvenţiile, potrivit OUG nr. 162/1999 privind instituirea preţului naţional de referinţă, aprobată de Legea nr. 328/2004, acestea sunt suportate de bugetul de stat sau local.
În ce priveşte condiţia de validitate a actului contestat sub aspectul obligativităţii publicării lui în Monitorul Oficial, în mod corect, s-a reţinut că acesta este un act cu caracter individual care vizează un singur agent economic şi prin care s-au aprobat preţurile practicate în sectorul energiei termice, situaţie în care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 318/2003, care au în vedere ordinele de aprobare a preţurilor şi tarifelor pentru energia electrică aplicabile consumatorilor captivi, acte cu caracter general şi pentru care există obligativitatea publicării în Monitorul Oficial.
De altfel, scopul publicării, respectiv de a face cunoscut actul emis de A.N.R.E., este asigurat în cazul actelor cu caracter individual, prin obligaţia legală a A.N.R.E. de a notifica deciziile emise doar către agentul economic căruia i s-a aprobat preţul, acestuia din urmă revenindu-i obligaţia de a le aduce la cunoştinţa agenţilor economici cu care are relaţii contractuale.
În raport cu aceste considerente, urmează a se reţine că Decizia A.N.R.E. nr. 318/2005 s-a emis cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale în materie, fapt reţinut corect şi de către instanţa fondului, situaţie în care recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA, Deva împotriva sentinţei civile nr. 2031 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3757/2006. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 3759/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
