ICCJ. Decizia nr. 3759/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3759/2006
Dosar nr. 1978/2/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 februarie 2006, reclamantul A.A. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 8070 din 18 decembrie 2005 şi revocarea măsurii mutării sale temporare pe o perioadă de 3 luni la Biroul Vamal Fălciu, precum şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu 19 decembrie 2005.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin ordinul atacat a fost mutat temporar din funcţia de inspector vamal la Biroul Vamal Băneasa, într-o funcţie similară la Biroul Vamal Fălciu, judeţul Iaşi, fără a i se asigura cheltuielile aferente transportului şi cazării într-o altă localitate.
Reclamantul a mai arătat că, pe lângă faptul că ordinul nu a fost motivat, este de natură a-i îngrădi nejustificat dreptul la muncă, fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora mutarea temporară se face în cadrul altui compartiment al autorităţii publice şi nu la o instituţie distinctă cum este Direcţia Regională Vamală Iaşi, în raport cu Direcţia Regională Vamală Bucureşti, de care aparţine Biroul Vamal Băneasa.
Prin sentinţa civilă nr. 1204 din 25 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că mutarea temporară, astfel cum este reglementată de art. 79 din Legea nr. 88/1999, nu implică drepturile salariale pe care le solicită reclamantul, acesta păstrându-şi drepturile băneşti cuvenite funcţiei.
Lipsa motivării nu duce la nelegalitatea actului care este emis cu respectarea normelor în vigoare, potrivit cărora mutarea temporară poate avea loc în oricare compartiment al unităţilor subordonate Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul A.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a invocat lipsa motivării ordinului, ca şi împrejurarea, ignorată de instanţă, ca măsura mutării temporare, deşi expirată ca durată, a produs consecinţe, fiind urmată de declanşarea cercetării disciplinare pentru neprezentarea la biroul vamal indicat.
Reclamantul a mai arătat că instanţa nu s-a pronunţat pe aspectul drepturilor salariale cuvenite, iar cu privire la mutarea sa la un loc de muncă situat la peste 400 km distanţă de Bucureşti, nu a avut în vedere abuzul autorităţii care nu a luat măsuri pentru asigurarea cheltuielilor de transport, cazare şi hrană necesitate de această deplasare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a constatat în mod justificat că ordinul atacat, deşi nu cuprinde motivarea necesităţii luării măsurii mutării temporare a reclamantului pe timp de 3 luni, este emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 - art. 79 alin. (3), privind păstrarea funcţiei şi a drepturilor salariale. Textul de lege sus menţionat nu prevedea, la data emiterii ordinului, 19 decembrie 2005, dreptul celui mutat la decontarea cheltuielilor de transport sau de cazare, astfel încât critica adusă de reclamant, în sensul că i-ar fi fost vătămate drepturile sale de funcţionar public, nu este întemeiată.
De-abia prin OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici pe anul 2006, intrată în vigoare la 23 ianuarie 2006, s-a prevăzut dreptul persoanei mutate în altă localitate, în cadrul aceleiaşi instituţii, la rambursarea costului transportului, la plata unei indemnizaţii egale cu salariul, la un concediu plătit de 5 zile şi la asigurarea unei locuinţe de serviciu.
În cauză, se constată că reclamantul, aflat mai întâi în concediu medical în perioada 21 decembrie 2005 - 31 ianuarie 2006, nu s-a prezentat nici ulterior la Biroul Vamal Fălciu, unde fusese mutat, deşi ar fi putut beneficia de drepturile acordate prin art. 27 din OG nr. 2/2006, astfel încât la 22 martie 2006 a expirat durata de 3 luni prevăzută în ordin şi reclamantul şi-a reluat postul la Biroul Vamal Băneasa.
În aceste împrejurări, ordinul atacat fiind emis cu respectarea legii, lipsa motivării nefiind sancţionată cu nulitatea actului, nu se justifică nici acordarea unor drepturi salariale, acţiunea fiind corect respinsă.
Cât priveşte faptul că pentru neprezentarea la locul de muncă, reclamantul a fost cercetat disciplinar şi sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, acest aspect nu prezintă relevanţă în prezenta cauză, formând obiectul unui alt litigiu.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A. împotriva sentinţei civile nr. 1204 din 25 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3758/2006. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 3762/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
