ICCJ. Decizia nr. 3760/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 400 din 12 noiembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Fundația M.S., prin Comunitatea Sârbă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriilor și Resurselor, SC T. SA Timișoara, prin lichidator judiciar SC M.M. SRL, Timișoara și M.M., cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Consiliul Local al municipiului Timișoara și a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 0459, emis la 9 septembrie 1993, de Ministerul Industriilor, respectiv Anexele nr. 2, 4 și 5 la acest certificat, în sensul radierii suprafeței de 2186 mp teren, individualizată în C.F. nr. 61 Timișoara nr. top 250.
Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile formulate de pârâții SC T. SA Timișoara și M.M., s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea precizării de acțiune, ca și de renunțarea a cinci societăți și, respectiv, agenției interveniente, la judecarea cererilor de intervenție.
în fine, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele SC R. SRL Timișoara, SC C. SRL Timișoara, SC A. SA Timișoara și Clubul Sportiv Universitar de Medicină Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, examinând conform art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate de părți a stabilit că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, excepția de tardivitate, a fost respinsă, motivat de împrejurarea că reclamanta, potrivit dovezilor administrate în cauză, a luat în mod efectiv cunoștință de suprafața de teren și de componența acesteia, cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 0459, emis la 9 septembrie 1993 (în suprafață totală de 13566 mp teren), la data de 20 decembrie 1995, când i-au fost înmânate actele relevante, dată în raport cu care parcurgerea procedurii prealabile, ca și formularea acțiunii judecătorești au fost realizate cu respectarea termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acel moment).
Excepția calității de administrator a comunității Ortodoxe Sârbe Timișoara - Cetate și a calității procesuale active a fost respinsă, de asemenea, în considerarea actelor depuse la dosar care atestă, pe de-o parte, calitatea acestei comunități de a introduce acțiuni în justiție pentru redobândirea patrimoniului Fundației M.S., iar pe de altă parte, înregistrarea reclamantei în registrul pentru Fundațiile recunoscute ca persoane juridice, nr. 8197 din 22 noiembrie 1939, care nu a fost niciodată desființată și lichidată.
în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de aceeași pârâți, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 1201 C. civ., în raport cu pricina din dosarul nr. 17981/2002 al Judecătoriei Timișoara, al cărei obiect l-a constituit rectificarea intabulării în C.F., conform art. 34 din Legea nr. 115/1938.
Referitor la fondul cauzei, ca și la cererile de intervenție, instanța de fond a reținut că în suprafața totală de 13.566 mp menționată în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 0459 din 9 septembrie 1993, emis de Ministerul Industriilor și Resurselor, în favoarea pârâtei SC T. SA Timișoara, este cuprinsă și suprafața de 2186 mp teren care reprezintă curtea imobilului înscris în C.F. nr. 61 Timișoara nr. top 250, fostă proprietate a reclamantei.
S-a reținut că emiterea certificatului de atestare în litigiu s-a realizat cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 34/1991 și a Legii nr. 15/1990, includerea terenului în discuție, care este în patrimoniul reclamantei, apărând, astfel, ca nelegală și, în consecință, acțiunea reclamantei, ca și cererea de intervenție în interes propriu a Consiliului Local al municipiului Timișoara, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC T. SA Timișoara, numai în ceea ce privește imobilul situat în str. V.D., Timișoara, denumită C.A., au fost admise.
Pentru intervenientele în nume propriu care nu au parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, instanța a dispus respingerea cererilor ca inadmisibile, luând act de renunțarea la judecată, conform art. 246 C. proc. civ., în cazul intervenientelor care și-au exprimat astfel de solicitări.
Recursurile declarate împotriva sus-menționatei sentințe de SC T. SA Timișoara, prin lichidator judiciar SC M.M. SRL Timișoara și de M.M. au fost respinse, ca nefondate, de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 894 din 15 martie 2006.
De asemenea, prin aceeași decizie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea recurentei-pârâte SC T. SA Timișoara, de către intervenienta SC I. SRL Timișoara.
împotriva deciziei pronunțate de instanța de control judiciar au formulat contestații în anulare, la data de 27 martie 2006, M.M. și, la 13 iunie 2006, SC I. SRL Timișoara.
în motivările similare ale contestațiilor, întemeiate pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ambii contestatori au învederat că la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile și s-a dispus amânarea pronunțării deciziei atacate, 7 martie 2006, procedura de citare a recurentei SC T. SA Timișoara și a intimaților SC C. SRL Timișoara, Clubul Sportiv Universitatea de Medicină Timișoara, SC A.G. SA Timișoara și Ministerul Economiei și Comerțului, nu a fost legal îndeplinită.
în ceea ce privește citarea recurentei SC T. SA Timișoara, contestatorii au susținut că pe procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 7 martie 2006, apare o semnătură, fără a fi aplicată ștampila societății și fără a fi menționate datele de identificare ale persoanei semnatare.
Au mai arătat că, întrucât la data respectivă, SC T. SA fusese lichidată, prin sentința civilă nr. 19 din 23 februarie 2006 a Tribunalului Timiș, trebuia citată în calitate de recurentă SC I. SRL Timișoara, succesor cu titlu particular, căreia i-a fost transmisă convențional calitatea procesuală.
Se menționează că din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare a SC C. SRL Timișoara rezultă că citația nu a putut fi predată, fiind consemnată mențiunea "afișat, mutat", ceea ce conduce la concluzia neîndeplinirii procedurii conform prevederilor legale.
Referitor la citarea intimatului Clubul Sportiv Universitatea de Medicină Timișoara, s-a arătat că s-a îndeplinit prin afișare, contrar prevederilor legale și că nu se poate avea în vedere cererea de judecare în lipsă depusă de această parte la dosar.
Cu privire la procedura de citare a SC A.G. SA, contestatorii au susținut că citația expediată la sediul societății a fost restituită, cu mențiunea că, din cercetările efectuate la primărie, reiese că destinatara nu apare în localitate, iar dovada de îndeplinire a procedurii de citare a acestei părți la punctul de lucru poartă mențiunea "mutat-afișat", ceea ce contravine dispozițiilor art. 911și 92 C. proc. civ.
Nici Ministerul Economiei și Comerțului, după susținerile contestatorilor, nu a fost legal citat, deoarece de pe dovada de citare ar lipsi mențiunea numelui persoanei care a primit citația și a datei primirii acestui act.
Având în vedere că, prin întâmpinarea formulată de Parohia (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara - Cetate, ca reprezentant al Fundației M.S., s-a invocat excepția tardivității contestației în anulare formulată de SC I. SRL Timișoara, Curtea a examinat mai întâi această excepție.
Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) ultima frază C. proc. civ., "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de execuție silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Având în vedere că hotărârile pronunțate de instanțe în recurs nu se comunică părților și că SC I. SRL a luat cunoștință de decizia motivată la 6 iunie 2006, după redactarea acesteia, rezultă că formularea contestației la 13 iunie 2006, s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând cauza pe fond, în raport cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea a constatat netemeinicia prezentelor contestații în anulare, urmând a le respinge ca atare.
în conformitate cu prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Prin "parte" se înțelege persoana care a formulat de chemare în judecată, cea împotriva căreia s-a acționat, cea care a intervenit sau a fost introdusă în cauză, deci persoana care, având una dintre calitățile procesuale ce pot fi avute, a participat la judecarea unei cauze.
De nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a putut fi prezentă în instanță pentru a-și formula apărările. Această cale nu aparține părților ce nu au fost prejudiciate în modul arătat.
Prin urmare, contestatorii M.M. și SC I. SRL Timișoara nu pot invoca citarea neregulată a altor părți, cum sunt SC T. SA Timișoara, SC C. SRL Timișoara, Clubul Sportiv Universitatea de Medicină Timișoara, SC A.G. SA și Ministerul Economiei și Comerțului, iar în ceea ce-i privește, aceștia au fost reprezentați în ședința de judecată de la termenul din 7 martie 2006, de avocatul F.P., care le-a susținut cererile.
Nu se poate reține nici că SC T. SA, fiind lichidată și radiată din evidențele oficiului Registrului Comerțului, procedura de citare a succesoarei cu titlu particular, SC I. SRL, nu a fost legal îndeplinită, pentru că nu a fost citată în calitate de recurentă.
Faptul că, așa cum rezultă din încheierea de la termenul din 7 martie 2006, SC I. SRL a fost prezentă prin avocat, demonstrează că aceasta a avut cunoștință de termen.
Chiar dacă a fost prezentă în calitate de intervenientă în interesul recurentei SC T. SA, SC I. SRL a formulat concluzii cu privire la recursul acestei societăți, atât oral, cât și în scris și și-a susținut și cererea de intervenție în sprijinul aceluiași recurs, astfel încât nu se poate susține că ar fi fost prejudiciată în vreun fel.
Cu privire la preluarea calității procesuale a SC T. SA, contestatoarea SC I. SRL nu a învederat instanței de control judiciar acest aspect în cursul judecării recursului și nu-și poate invoca pe această cale propria culpă.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a respins contestația în anulare ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3756/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3802/2006. Contencios → |
|---|
