ICCJ. Decizia nr. 3756/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 141 din 24 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare cauzei privind pe reclamantul S.M. și pârâții ministrul administrației și internelor - V.B., directorii C.M. și C.A., din cadrul aceluiași minister, precum și Prefectura județului Iași și Primăria comunei Scînteia, județul Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie anularea deciziei nr. 535/1997 a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea Legii fondului funciar și obligarea instituțiilor pârâte la plata unor despăgubiri, competența materială aparținând judecătoriei conform art. 54 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Referitor la chemarea în judecată a persoanelor cu funcții de conducere din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, instanța de fond a constatat că această cerere nu poate fi soluționată pe calea contenciosului administrativ, nefiind chemată ca pârâtă și autoritatea publică sus menționată.
La rândul său, Judecătoria Iași a pronunțat încheierea din 19 iulie 2006, prin care și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, față de precizarea obiectului acțiunii, contestarea unor acte administrative emise de Ministerul Administrației și Internelor.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va stabili în raport cu precizarea obiectului acțiunii, competența materială a Judecătoriei Iași.
Astfel, reclamantul a precizat la 25 octombrie 2005 că solicită obligarea Prefecturii județului Iași și a Primăriei comunei Scînteia, să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor în suprafață de 10 ha echivalent arabil, întrucât în mod nelegal prin decizia nr. 535/1997 i s-a stabilit dreptul de proprietate în acțiuni.
Cât privește chemarea în judecată a persoanelor fizice, s-a cerut obligarea acestora de a lua măsuri pentru a fi verificat modul în care s-a stabilit în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Și după soluția de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel București, reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că "actul administrativ care trebuie să fie anulat, este decizia nr. 535/1997" a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea Legii fondului funciar, insistând să fie judecată cauza conform legii contenciosului administrativ.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate în contencios actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Or, prin art. 53 și 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, s-a prevăzut în materia stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, precum și atribuirea efectivă a terenurilor celor îndreptățiți și eliberarea titlurilor de proprietate, o altă procedură care stabilește competența materială a judecătoriilor în a căror rază teritorială se află terenurile.
Așadar, chiar dacă unul din capetele acțiunii vizează anularea unui act administrativ emis de prefectură, nu sunt aplicabile prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) sau art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența instanțelor de contencios administrativ.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3710/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3760/2006. Contencios → |
|---|
