ICCJ. Decizia nr. 3470/2006. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 3 noiembrie 2005 și precizată la 5 decembrie 2005 și 1 martie 2006, reclamantul H.C. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și R.N.P. R., solicitând anularea Ordinului nr. 355 din 22 mai 2003, inclusiv Anexa nr. 1, precum și obligarea celei de-a doua pârâte la luarea în calcul pentru stabilirea vechimii în domeniul silvic și a perioadei de 21 ani cât a lucrat ca tehnician silvic.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că, deși a lucrat în domeniu încă din 1984, la data încadrării sale ca inginer silvic în anul 2004, după absolvirea facultății de profil, nu s-a avut în vedere și activitatea desfășurată anterior, stabilindu-i-se doar gradul de inginer silvic debutant, punctat cu 10 puncte.
Prin sentința nr. 69 din 3 aprilie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea pentru anularea ordinului emis de primul pârât.
Prin aceeași hotărâre s-a admis acțiunea în parte, prin obligarea R.N.P. R., de a dispune punctarea profesională a reclamantului la criteriul experiență profesională - vechimea în domeniul silvic - prin luarea în considerare a întregii perioade în care a lucrat în domeniul silvic.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ordinul atacat este legal, fiind emis în baza O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, care prevede dreptul autorității administrative de a stabili criterii pentru corelarea gradelor profesionale și a gradațiilor.
Referitor la cererea de punctare a reclamantului la criteriul experiență profesională, instanța a constatat că pârâta nu a respectat prevederile ordinului, privind vechimea în domeniul silvic, aplicarea acestui criteriu pentru personalul cu pregătire superioară necondiționând această vechime într-o anumită funcție, pct. II din anexă folosind sintagma "salariat cu o vechime între_", și nu cea "de inginer cu o vechime de_".
De altfel, a mai reținut instanța, Ordinul nr. 355/2003 doar a modificat Ordinul nr. 120/2002, care prevede la art. 3 pct. 3, că personalul silvic aflat în funcție care, în urma acordării unui grad profesional, nu îndeplinește condiția gradului minim necesar funcției deținute, își păstrează această funcție.
Or, prin neluarea în calculul vechimii în muncă a celor 21 de ani lucrați, reclamantul nu a obținut punctajul necesar funcției deținute și a fost trecut într-o funcție inferioară, cea de inginer debutant.
împotriva sentinței a declarat recurs, R.N.P. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că acordarea gradului de inginer debutant în cazul reclamantului a fost corectă, avându-se în vedere doar vechimea în activitatea în funcții cu nivel de pregătire superioară, potrivit criteriilor prevăzute în Ordinul nr. 355/2003 care, de altfel, și-a încetat valabilitatea.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că primul criteriu prevăzut în Ordinul nr. 355/2003 - cel al experienței profesionale (vechimea în muncă în domeniul silvic), prevede punctajul pentru personalul silvic, folosind expresia "pentru salariații cu o vechime de peste_", și nu impunând cerința ca această vechime să fie numai în activitatea cu nivel de pregătire superioară.
De altfel, și O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic - anexa reglementând încadrarea pe grade profesionale a acestui personal, folosește noțiunea de vechime minimă necesară, care se referă la vechimea în activitatea desfășurată în unitățile silvice necesară doar în momentul efectuării încadrării.
în consecință, criticile formulate de pârâtă sunt nefondate, soluția instanței fiind legală și temeinică, în raport cu activitățile desfășurate de reclamant în unitățile silvice, ce impun luarea în considerare a întregii perioade lucrate în acest domeniu, la calculul vechimii în muncă.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 3671/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3583/2006. Contencios → |
---|