ICCJ. Decizia nr. 3887/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3887/2006
Dosar nr. 1509/33/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 173 din 29 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de D.C., prin care acesta a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a solicitat anularea hotărârii nr. 19.608 din 16 ianuarie 2006 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin probele administrate în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că mama sa s-a refugiat din motive de persecuţie etnică, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul D.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, a susţinut că în mod greşit instanţa de fond nu a luat în considerare probatoriul administrat, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor B.M. şi S.G. care făceau dovada refugiului mamei sale din motive de persecuţie etnică.
Din analiza motivelor de recurs şi soluţia instanţei de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, precum şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite pentru următoarele considerente.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor B.M. şi S.G. rezultă că au cunoscut-o pe mama recurentului-reclamant, B.B.A. şi că, datorită cedării Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, s-a refugiat în luna august 1940, la Ploieşti, reîntorcându-se din refugiu în localitatea Mădăraş, judeţul Satu Mare, în anul 1946. Mai precizează martorii, că în timpul refugiului s-a născut recurentul D.C.
Într-adevăr din certificatul de căsătorie seria Cg nr. 0603156 rezultă că D.E. şi B.B.A., părinţii recurentului, s-au căsătorit la data de 7 noiembrie 1941, în localitatea Ploieşti.
Din certificatul de naştere, seria N.s. Nr. 518320, al recurentului, rezultă că acesta s-a născut la 25 mai 1944 în localitatea Bolintin Vale, raionul Domneşti.
În mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, motivând că acesta nu a solicitat administrarea unor probe suplimentare, pentru a dovedi calitatea de persoană refugiată pentru motive de persecuţie etnică a mamei sale, întrucât dispoziţiile art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002 prevăd expres că dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, se poate face, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile actelor normative incidente cauzei, motiv pentru care va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, va anula hotărârea nr. 19608 din 16 ianuarie 2006, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 mai 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.C. împotriva sentinţei nr. 173 din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Anulează hotărârea nr. 19608 din 16 ianuarie 2006, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre în favoarea reclamantului, prin care să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3884/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3888/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
