ICCJ. Decizia nr. 3881/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3881/2006
Dosar nr. 10496/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 130/CA/F din 29 mai 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta V.I., a anulat hotărârea nr. 4420 din 9 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare începând cu data de 1 septembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada că a fost refugiată, împreună cu familia sa, din pricina apartenenţei la etnia maghiară, în luna septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, Homorod, în localitatea Odorheiul Secuiesc şi apoi, în Târgu Mureş, întorcându-se în Homorod în toamna anului 1947.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art.3041 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, întrucât contestatoarea nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având în vedere că plecarea acesteia din localitatea Horghiz, nu constituie refugiu din motive de persecuţie etnică, întrucât această localitate nu a fost niciodată un teritoriu ocupat de un regim instaurat în România, având ca obiectiv persecuţiile persoanelor de etnie maghiară.
Din analiza motivelor de recurs şi soluţia instanţei de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, precum şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente.
Din declaraţia martorei R.M., dată în faţa instanţei, rezultă că aceasta cunoaşte că reclamanta, împreună cu familia sa, s-au refugiat în septembrie 1940, din localitatea Homorod, în municipiul Odorheiul Secuiesc, judeţul Harghita, după care au plecat în lagărul de refugiu din Târgu Mureş, revenind în localitatea de domiciliu în anul 1947.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale în materie şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 130/F din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3879/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3882/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
