ICCJ. Decizia nr. 3890/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3890/2006
Dosar nr. 1883/39/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 333 din 1 februarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 258 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. A casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia că intimata-reclamantă B.E. a fost persecutată etnic prin deportare în Transnistria.
În fond după casare, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 140 din 24 mai 2006, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.E. şi cererea de intervenţie formulată de Partida Romilor din România, a dispus anularea hotărârii nr. 1629 din 25 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, a stabilit în favoarea reclamantei B.E., calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1943 - 1 septembrie 1944.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că din probatoriul administrat, respectiv proba testimonială şi cea cu înscrisuri, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost deportată în Transnistria, în perioada 1 aprilie 1943 - 1 septembrie 1944, fiind persecutată din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, recurenta a susţinut că în cuprinsul adresei nr. 1821 din 6 septembrie 2001, emisă de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale şi adresei nr. 2046 din 5 octombrie 2004, eliberată de Direcţia Arhivelor Naţionale Botoşani, se precizează că pentru dovedirea calităţii de persoană deportată în Transnistria, în situaţia în care probele administrate constau în declaraţii autentificate ale martorilor, aceştia trebuie să dovedească cu acte oficiale că s-au aflat în aceiaşi situaţie, ca şi solicitantul drepturilor respective, situaţie care nu a fost realizată în speţa de faţă.
Analizând motivele de recurs şi soluţia instanţei de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente.
Chiar dacă recurenta susţine că adresele eliberate de către Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale şi de Direcţia Arhivelor Naţionale Botoşani sunt acte eliberate de către un organ abilitat al statului competent în verificarea şi constatarea situaţiilor de stabilire a calităţii de refugiat din motive de persecuţie etnică, Curtea reţine că înscrisurile menţionate în aceste adrese, pe care solicitanţii trebuie să le depună pentru recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, nu pot excede textelor de lege în materie.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 4 din HG nr. 127/2002, nu rezultă obligativitatea martorilor de a dovedi cu un act oficial afirmaţiile susţinute, act care să evidenţieze că s-au aflat în aceiaşi situaţie cu solicitantul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale în materie şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Botoşani împotriva sentinţei nr. 140 din 24 mai .2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3889/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3891/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
