ICCJ. Decizia nr. 3884/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3884/2006
Dosar nr. 1274/2/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pin sentinţa civilă nr. 1010 din 10 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta N.E., a anulat hotărârea nr. 15582/879 din 13 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, dreptul de beneficiară dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor corespunzătoare pentru perioada 9 august 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 21 noiembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea Gavra-Cioara - Bulgaria, în localitatea Budeşti, judeţul Călăraşi, ca urmare a Tratatului de la Craiova încheiat la data de 7 septembrie 1940.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, recurenta a susţinut că intimata-reclamantă nu face parte din categoria persoanelor care beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât aceasta nu şi-a schimbat domiciliul din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive de persecuţie etnică, aşa cum prevăd expres şi limitativ dispoziţiile actului normativ precizat anterior, ci s-a născut într-o localitate în care părinţii săi au fost strămutaţi, din Bulgaria, în România, ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova în 1940.
Analizând motivele de recurs şi soluţia instanţei de fond, în raport cu probele administrate în cauză, cu actele normative incidente cauzei, precum şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor H.T. şi L.G. rezultă că aceştia cunosc împrejurarea că reclamanta N.E. s-a născut la data de 9 august 1944, în localitatea Budeşti, judeţul Călăraşi, în perioada refugiului părinţilor săi S.G. şi S.E., care au fost strămutaţi din localitatea Gavra-Cioara - Bulgaria, în localitatea Budeşti.
Din situaţia de avere imobilă rurală, eliberată de Arhivele Naţionale, rezultă că locuitorul C.S., tatăl intimatei, a deţinut imobile constând în 10 ha. teren şi construcţii în comuna Gavra-Cioara, judeţul Durostor.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în dispoziţiile actelor normative menţionate anterior.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a schimbului de populaţie din Bulgaria în România, potrivit Tratatului încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1010 din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3882/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3887/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
