ICCJ. Decizia nr. 3889/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3889/2006
Dosar nr. 1656/36/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 401/CA din 22 mai 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamantul I.I., prin care acesta a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi a solicitat anularea hotărârii nr. 27155/2006, emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut în România, la data de 11 mai 1940, în localitatea Constanţa şi că părinţii săi s-au refugiat din U.R.S.S., în România, în luna martie 1940, înainte de perioada reglementată de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul I.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivare, recurentul a arătat că a făcut dovada refugiului din motive de persecuţie etnică, din Basarabia, în România şi că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Analizând motivele de recurs şi soluţia instanţei de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat şi îl va admite, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999 cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate.
De asemenea, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute de art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Probele pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, nu au fost coroborate cu nici un alt mijloc de probă.
Or, pentru a ajunge la o soluţie temeinică şi legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., a stărui, prin mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.
În acest sens, aceleaşi prevederi legale acordă judecătorilor, puterea de a dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamant, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, în temeiul art. 313 teza I C. proc. civ., cauza va fi trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, care, în aplicarea art. 315 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va proceda la completarea probatoriului, în sensul audierii nemijlocite a martorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.I. împotriva sentinţei civile nr. 401/CA din 22 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3888/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3890/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
