ICCJ. Decizia nr. 3888/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3888/2006
Dosar nr. 1510/33/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 31 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.G., a dispus anularea hotărârii nr. 19296 din 7 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 9 noiembrie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 mai 2005.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu, în localitatea Bucureşti, din motive de persecuţie etnică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, recurenta a susţinut că intimatul-reclamant nu face parte din categoria persoanelor care beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât acesta nu şi-a schimbat domiciliul din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive de persecuţie etnică, aşa cum prevăd expres şi limitativ dispoziţiile actului normativ precizat anterior, ci acesta s-a născut într-o localitate în care părinţii săi au fost refugiaţi, localitate care aparţinea Statului român.
Analizând motivele de recurs şi soluţia instanţei de fond, în raport cu probele administrate în cauză, cu actele normative incidente cauzei, precum şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor R.V. şi M.I. rezultă că aceştia cunosc împrejurarea că în luna martie 1940, tatăl intimatului-reclamant a fost nevoit să părăsească Ardealul de Nord, ocupat de către autorităţile hortiste şi să plece din localitatea de domiciliu, Dabaca, judeţul Cluj, în Bucureşti unde s-a căsătorit şi la data de 9 noiembrie 1943 s-a născut R.G., în timpul refugiului din motive de persecuţie etnică.
Din fişa eliberată de către Secretariatul de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului - Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, rezultă că tatăl intimatului, R.I., împreună cu soţia R.M. şi copiii V., G., M., Ş. şi A., au făcut parte din categoria refugiaţilor din localitatea Dabaca, judeţul Cluj.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în dispoziţiile actelor normative menţionate anterior.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 177 din 31 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3887/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3889/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
