ICCJ. Decizia nr. 3882/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3882/2006
Dosar nr. 12311/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 209 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.A., a obligat pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor să emită actul de încetare a raporturilor de serviciu cu reclamantul, pentru pensionare anticipată, în baza art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 şi să depună dosarul de pensionare la Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru obţinerea pensiei de serviciu anticipate.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantul a fost încadrat cu gradul profesional de subcomisar de poliţie la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizată din Inspectoratul General al Poliţiei Române şi că în mod corect, la data de 21 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat prin adresa nr. 143387, pârâtului, încetarea raporturilor de serviciu şi pensionarea anticipată cu pensie de serviciu, deoarece acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004, privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa curţii de apel a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii.
Acest fapt s-a datorat interpretării eronate a instanţei, constând în aceea că momentul formulării cererii nu are relevanţă sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de pensionare. Se apreciază de recurent că nu are importanţă faptul că intimata-reclamantă nu avea cum să prevadă că legislaţia se va schimba, astfel că nu influenţează cu nimic hotărârea sa juridică.
De asemenea, se critică hotărârea judecătorească şi pentru faptul că la soluţionarea cauzei nu s-a ţinut cont de incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 179/2004, care instituie condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească poliţiştii, pentru a beneficia de pensie anticipată.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi în raport cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
De necontestat este faptul că intimatul-reclamant a depus cererea de pensie anticipată, la 21 noiembrie 2005; prin urmare, dreptul său a luat naştere la această dată.
Condiţiile de care se face vorbire în recurs pentru obţinerea pensiei anticipate, trebuiau să existe la data depunerii acestei cereri, legea aplicabilă în speţă fiind cea în vigoare la acea dată. Din actele depuse rezultă fără putinţă de tăgadă că intimatul-reclamant îndeplinea aceste condiţii la data depunerii cererii sale, faptul că ulterior legislaţia s-a modificat, neavând relevanţă în cauza de faţă.
Altfel, ar fi însemnat ca intimatul să fie discriminat în raport cu aceste persoane aflate în situaţii identice şi care au beneficiat de dispoziţiile legale în vigoare la data depunerii cererilor.
Dreptul intimatului a existat la momentul depunerii cererii, este justificat şi prevăzut de lege; prin urmare, data acordării acestuia nu are relevanţă juridică.
Prin urmare, în speţă, corect instanţa de fond a apreciat ca fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 179/2004, art. 17 lit. b), restul cererilor depuse după data de 23 decembrie 2005, să fie soluţionate conform dispoziţiilor OUG nr. 185/2005, pentru modificarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 209 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3881/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3884/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
