ICCJ. Decizia nr. 3894/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3894/2006
Dosar nr. 4055/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 717 din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de B.G., prin care aceasta a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a solicitat anularea hotărârii nr. 16.242 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada refugiului din motive de persecuţie etnică, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în sensul că martorii S.R. şi F.A., prin declaraţiile date în faţa instanţei de fond, precizează că nu cunosc în concret faptele de persecuţie etnică care au determinat mutarea reclamantei din Vlaha, în luna ianuarie 1941, în localitatea Cluj.
A mai reţinut că localitatea aşa zisului refugiu era un teritoriu care aparţinea Statului român şi că nu se justifică refugiul din motive de persecuţie etnică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta B.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare a susţinut că în mod greşit, instanţa de fond a i-respins acţiunea, întrucât localitatea de domiciliu, Vlaha, de unde a avut loc refugiul s-a aflat sub administraţia Statului român, iar ca urmare a Dictatului de la Viena, localitatea Cluj s-a aflat sub administraţia Statului maghiar.
Din analiza motivelor de recurs şi soluţia instanţei de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, precum şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat şi îl va admite pentru următoarele considerente.
Într-adevăr din declaraţiile, date în faţa instanţei de fond, a martorilor S.R. şi F.A. rezultă că aceştia cunosc că în anul 1941 au existat persecuţii etnice asupra persoanelor de etnie maghiară care locuiau în satul Vlaha, iar reclamanta a plecat să locuiască cu soţul său în localitatea Cluj, dar că nu cunosc cu exactitate să fi fost persecutaţi din motive etnice.
Însă, este de notorietate împrejurarea că prin încheierea Dictatului de la Viena, la data de 30 august 1940, o parte din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria, conducând la o tensionare a relaţiilor dintre cele două state, nereuşindu-se să se rezolve problema naţionalităţilor, în sensul că o parte din persoanele de naţionalitate română aflate pe teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porţiunea primită de Ungaria, iar o parte din persoanele de naţionalitate maghiară a rămas în Transilvania Sudică.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au suferit persecuţi materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile actelor normative incidente cauzei, motiv pentru care va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, va anula hotărârea nr. 16242 din 23 februarie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.G. împotriva sentinţei nr. 717 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantei B.G.
Anulează hotărârea nr. 16242 din 23 februarie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre în favoarea reclamantei, prin care să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3893/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3895/2006. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
