ICCJ. Decizia nr. 3910/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3910/2006
Dosar nr. 7746/1/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, la data de 22 noiembrie 2005, reclamantul HG a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Prahova, anularea hotărârii nr. 1411 din 11 octombrie 2005 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii 189/2000, cu motivarea că, în perioada 1942 - 1944, a fost strămutat, fiind evreu, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, tatăl său făcând parte dintr-un detaşament de muncă forţată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 68 din 16 martie 2006, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, din probatoriile administrate în cauză, nu rezultă că reclamantul a fost trimis, în perioada iulie 1942 - august 1944, cu domiciliu forţat în lagărul de la Braşov, împreună cu părinţii săi, invocându-se, sub aspectul înscrisurilor necesare dovedirii acestei împrejurări, adresa nr. 979/DS/DP/212/GG din 16 mai 2002 a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul HG, fără a-l încadra în drept, susţinând că a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, a strămutării împreună cu familia, din oraşul Ploieşti, în oraşul Braşov, iar împrejurările relatate de el au fost confirmate şi de către martori, prin declaraţii autentificate.
A susţinut, de asemenea, că nu-i este opozabilă adresa emisă de Direcţia Generală Politici Asigurări Sociale din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Prahova sub nr. 24988 din 22 mai 2000, referitoare la actele oficiale necesare pentru recunoaşterea calităţii de refugiat, întrucât aceasta nu are caracter de act normativ şi conţine prevederi contrare dispoziţiilor legii în aplicarea căreia a fost emisă.
Examinând recursul de faţă, prin prisma motivelor reţinute, ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct.9 C. proc. civ., dar şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: d) a făcut parte din detaşamente de muncă forţată.
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, prin declaraţii de martori, fiind corectă susţinerea recurentului, în sensul că nu îi este opozabilă adresa unei direcţii din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale care conţine prevederi contrare.
În cauză, din certificatul nr. CT 2819 din 7 aprilie 2005, eliberat de Ministerul Apărării Naţionale - U.M. nr. 02405 Piteşti, rezultă că tatăl reclamantului, Z.H. a prestat, în perioada iulie 1942 - august 1944, muncă obligatorie în mai multe localităţi din zona oraşului Braşov, fapt confirmat şi cu livretul militar al acestuia unde există menţiunea prizonieratului, în ţară, lagărul Braşov, iulie 1942 - august 1944. Pe de altă parte, din declaraţiile autentificate ale martorilor L.M. şi M.M. reiese că acesta a fost însoţit, în lagărul de la Braşov, de către soţia şi fiul său, G.H., martorii precizând că au cunoscut nemijlocit faptele relatate, fiind, la acea dată, vecini.
În concluzie, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a reglementărilor menţionate şi cu ignorarea probelor administrate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa sentinţa atacată, cu consecinţa admiterii acţiunii în sensul solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de HG împotriva sentinţei civile nr. 68 din 16 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea reclamantului H.
Anulează hotărârea nr. 1411 din 11 octombrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada iulie 1942 - august 1944, cu începere de la 1 septembrie 2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3906/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3921/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
