ICCJ. Decizia nr. 3921/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3921/2006
Dosar nr. 12286/1/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 470/CA din 19 iunie 2006, în dosarul nr. 260/CA/2006, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea formulată de S.V. împotriva Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 2035/2005, emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a obligat autoritatea să restituie reclamantului, suma reţinută în baza ordinului desfiinţat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a considerat că nu se poate imputa reclamantului, neglijenţa comisă de medicii oficiali de tură care au verificat concordanţa datelor menţionate în documentele ce însoţeau transportul, au făcut înregistrările cuvenite şi au permis importul de conserve de ton mărunţit, origine Thailanda. S-a mai reţinut că S.V. şi-a îndeplinit sarcinile corespunzătoare funcţiei sale de şef de tură, implicându-se în coordonarea activităţii pe care o conducea, după cum rezultă din nota de serviciu nr. 344/2005.
În fine, curtea de apel a mai stabilit că autoritatea a ignorat prevederile art. 65 pct. 4 din Legea 188/1999, republicată, prin aceea că la stabilirea sancţiunii disciplinare nu a avut în vedere faptul că reclamantul nu a mai fost sancţionat, beneficiază de salariu de merit, iar fapta imputată nu a produs consecinţe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, formulând critici pe care le-a încadrat în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta arată că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 10 din Ordinul nr. 46/2005, care se referă la atribuţiile şi responsabilităţile medicilor veterinari oficiali din punctele de inspecţie la frontieră, fiind fără temei considerentul în care se reţine că neefectuarea controlului asupra importului din 15 iunie 2005 nu echivalează cu neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Intimatul avea obligaţia verificării datelor menţionate în documentele ce însoţeau transportul şi, în plus, nu a luat nici o măsură pentru remedierea situaţiei create, astfel că, arată recurenta, se face vinovat de neglijenţă în serviciu, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea 188/1999, privind Statutul funcţionarului public.
La rândul său, intimatul S.V., prin întâmpinarea formulată în recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând pe de o parte că nu intra în atribuţiile sale de medic veterinar - oficial şef, efectuarea controlului în discuţie şi, pe de altă parte, că, deşi în discuţie este o singură faptă, el a fost sancţionat pentru neglijenţe repetate. În plus, medicul oficial care s-a ocupat de controlul efectiv al documentelor aferente transportului reţinut prin ordinul contestat, sancţionat şi el de către autoritate, a câştigat procesul pornit împotriva acesteia.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma recursului formulat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., constată:
Prin Ordinul nr. 20351 din 27 septembrie 2005, Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinareă şi pentru Siguranţa Alimentelor l-a sancţionat pe intimatul S.V., şef serviciu P.I.F. Constanţa, pentru abaterea disciplinară prevăzută la art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de trei luni, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) lit. b) din aceeaşi lege.
Motivul sancţionării sale este menţionat în preambulul actului atacat şi se referă la faptul că a făcut parte din tura de medici veterinari care era de serviciu la data de 15 mai 2005, când a fost admis importul de conserve de ton mărunţit, origine Thailanda, înregistrat la nr. 3241, în registrul de import, urmare a neverificării site-lui http//forum.europa.eu.int/irc/sanco/vets/info/data/listes//listall.htm//, „confundând numărul de agreaj 2063 de pe lista unităţilor agreate şi numărul de agreaj 2036, înscris în documentul sanitar veterinar care a însoţit transportul, nesesizând diferenţa dintre ultimele două cifre."
Din actele întocmite în cursul cercetării disciplinare prealabile, inclusiv din referatul Comisiei de disciplină din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa rezultă că fapta de a permite importul înregistrat la nr. 3241, a fost săvârşită de o altă persoană, D.V., care avea calitatea de medic veterinar oficial P.I.F. Constanţa, intimatul-reclamant şi celălalt medic veterinar oficial fiind sancţionaţi, fiindcă „au făcut parte din tura de medici veterinari care era de serviciu la data de 15 mai 2005". Or, din întreaga economie a Legii nr. 188/1999 - Cap. al VIII-lea „Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici" rezultă că răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici este una personală, iar nu colectivă.
Nu pot fi primite susţinerile recurentei, în sensul că intimatul avea obligaţia efectuării controalelor şi inspecţiilor sanitar veterinare de animale vii şi produse, respectiv obligaţia de a verifica concordanţa datelor menţionate în documentele ce însoţeau transportul, întrucât astfel de atribuţii nu se numără printre atribuţiile mediului veterinar oficial şef, stabilite prin Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 506/2003.
În calitatea sa de medic veterinar oficial şef, intimatul nu avea obligaţia legală de a participa nemijlocit la efectuarea tuturor controalelor şi inspecţiilor sanitar veterinare derulate la punctele de inspecţie de frontieră, principala sa atribuţie constând în coordonarea şi controlul activităţii desfăşurate de medicii veterinari oficiali care îşi desfăşoară activitatea în acestea, lui nefiindu-i aplicabile prevederile art. 10 din Ordinul nr. 46/2005 al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, în prezent abrogat.
De altfel, intimatul sesizase anterior, organelor ierarhic superioare, lipsa condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii de control veterinar, dar toate solicitările sale au rămas fără ecou.
În fine, recursul ar fi nefondat şi în ipoteza în care s-ar primi teza recurentei, în sensul că intimatul avea obligaţia legală de a participa nemijlocit la efectuarea controlului în discuţie.
Atât din cuprinsul ordinului atacat, citat anterior, cât şi din documentaţia ataşată potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că intimatului-reclamant i se impută o singură faptă, cea expusă anterior. În această situaţie în cauză nu poate fi incident art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, întrucât acest text de lege se referă la „neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor".
Prin urmare, ordinul este nelegal şi se impune anularea lui şi din această perspectivă, existând o vădită contradicţie între fapta imputată, temeiul legal al sancţiunii disciplinare şi sancţiunea efectiv aplicată.
Pe lângă aspectele de nelegalitate expuse, Înalta Curte mai reţine ca relevant în contextul examinat şi faptul că, ulterior aplicării sancţiunii, la data de 10 noiembrie 2005, unitatea de la care au fost importate produsele S.P.A. Ltd. cu numărul de aprobare 2063, a fost agreată de Uniunea Europeană.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că motivul de modificare invocat este nefondat şi că nu există alte motive de modificare ori de casare care să poată fi invocate din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei civile nr. 470/CA din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3910/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3922/2006. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
