ICCJ. Decizia nr. 3912/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3912/2006
Dosar nr. 8000/1/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 5 ianuarie 2006, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 237 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 74/2006/CA din 12 aprilie 2006, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ contestat şi i-a recunoscut reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că se încadrează în dispoziţiile art. 1 din lege, şi persoana strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, chiar dacă şi-a păstrat serviciul, astfel cum a fost cazul tatălui reclamantului şi al altor angajaţi C.F.R., obligaţi să se mute în localităţi cu populaţie maghiară, dată fiind importanţa deosebită a domeniului economic în care activau.
S-a reţinut, de asemenea, că reclamantul, născut în aceste împrejurări, beneficiază, asemenea celorlalţi membri ai familiei, în baza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, de statutul de persoană strămutată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare.
Recurenta a susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât în speţă, nu s-a făcut dovada persecuţiei etnice, tatăl reclamantului continuându-şi activitatea la C.F.R. şi după instaurarea regimului hortist, iar schimbarea locului de muncă în altă localitate nu poate fi considerată o formă de persecuţie etnică.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice fiind expulzată, refugiată sau strămutată, în altă localitate decât cea de domiciliu.
În speţă, faptul că tatăl intimatului-reclamant şi-a continuat activitatea şi după instaurarea administraţiei maghiare în Ardealul de Nord, în acelaşi loc de muncă, respectiv căile ferate, iar ulterior, date fiind atribuţiile sale de serviciu, a fost mutat în altă localitate, nu poate constitui persecuţie din motive etnice, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 şi 314 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul S.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 74/2006/CA din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de S.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3911/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3913/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
