ICCJ. Decizia nr. 3927/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 17 ianuarie 2006, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea adresei nr. 58997 din 31 august 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 162 din 23 martie 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ contestat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941, începând cu data de 1 mai 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 18 martie 1944 - 6 martie 1945, astfel cum rezultă din hotărârea pârâtei nr. 10427 din 2 iunie 2003, iar ulterior, la 12 aprilie 2005, s-a adresat acesteia cu o nouă cerere, prin care a solicitat beneficiul acelorași drepturi, și pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941.
A mai reținut instanța că, întrucât răspunsul Casei Județene de Pensii Cluj a fost negativ, reclamantul a înțeles să atace în contencios administrativ adresa prin care i-a fost comunicat, solicitând anularea ei.
Față de această împrejurare s-a apreciat că nu este întemeiată excepția de tardivitate a demersului reclamantului, invocată de pârâtă în întâmpinare, deoarece actul contestat nu este hotărârea inițială prin care i s-a recunoscut reclamantului statutul de refugiat pentru perioada 18 martie 1944 - 6 martie 1945, ci răspunsul negativ al pârâtei la solicitarea ulterioară a reclamantului, referitoare la perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941, respectiv adresa nr. 58997 din 31 august 2005.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că probatoriile administrate în cauză - certificatul emis de Ministerul de Interne - Direcția Generală de Poliție și declarațiile martorei R.E., relevă că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost obligat să se refugieze din localitatea de domiciliu, în Regatul României, fiind amenințat în mod direct de persecuțiile armatelor sovietice de ocupație, în aplicarea Pactului Ribentrop-Molotov.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că demersul intimatului-reclamant este, în realitate, o contestare a hotărârii pârâtei nr. 10427 din 2 iunie 2003 și pe cale de consecință, este tardiv, întrucât hotărârea menționată a fost comunicată reclamantului la 11 iunie 2003, astfel cum rezultă din borderoul anexat, iar contestarea în instanță s-a făcut la 17 ianuarie 2006, deci mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000 împotriva hotărârilor date în baza acestei legi, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, dar, în speță, nu ne aflăm în ipoteza textului de lege menționat, întrucât intimatul-reclamant nu a contestat hotărârea nr. 10427 din 2 iunie 2003, prin care pârâta i-a recunoscut calitatea de beneficiar al legii pentru perioada 18 martie 1944 - 6 martie 1945, ci a solicitat, pe calea unei cereri separate, depusă la 12 aprilie 2003, recunoașterea calității de refugiat și pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941, pe care nu o solicitase inițial, astfel cum o dovedește cererea depusă la 18 aprilie 2003.
Pe cale de consecință, cum dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 323/2004, permit depunerea cererilor pentru acordarea drepturilor reglementate prin acest act normativ, până la data de 31 decembrie 2006, în mod corect instanța de fond a respins excepția de tardivitate invocată de pârâtă.
Față de aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3867/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 726/2006. Contencios → |
|---|
