ICCJ. Decizia nr. 4271/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 103 din 14 septembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 691/2006/CA, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 218 din 12 august 1999 al ministrului industriei și comerțului, excepție invocată de reclamanta S.N.G.N. R. SA, sucursala Târgu Mureș, în dosarul nr. 7488/2003 al Tribunalului Mureș.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
în cadrul litigiului având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare încheiat de Curtea de Conturi a României, prin care au fost reținute abateri privind organizarea licitațiilor pentru achiziționarea de bunuri și servicii, a fost invocată excepția de nelegalitate.
S-a constatat că încheierea de sesizare a sa nu a fost motivată de către Tribunalul Mureș și din motivele depuse de reclamantă, în susținerea excepției, nu rezultă existența vreunei legături juridice între fondul cauzei și actul administrativ a cărei nelegalitate se solicită.
Pentru că s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a respins excepția ca inadmisibilă.
împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către S.N.G.N. R. SA, sucursala Târgu Mureș, solicitându-se admiterea recursului și casarea sentinței atacate.
Se critică soluția instanței de fond, deoarece nu poate fi motivată respingerea excepției, pe motiv că încheierea de sesizare nu este motivată de Tribunalul Mureș, pentru că prin aceasta s-ar goli de conținut demersul reclamantei, această scăpare nefiind imputabilă acesteia.
în Legea nr. 554/2004 nu este prevăzută o consecință în cazul în care actul de sesizare al unei instanțe prezintă vicii.
Sentința atacată este criticată și pentru aprecierile legate de inexistența vreunei legături juridice între fondul cauzei și actul administrativ a cărei nelegalitate a fost invocată.
Se arată că motivele care justifică legătura între fondul cauzei și actul administrativ, au fost prezentate în dosarul nr. 7488/2003 al Tribunalului Mureș.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, coroborat cu art. 105 alin. (2) teza I și art. 304 pct. 9 teza ultimă C. proc. civ.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților, precum și prevederile legale incidente în cauză, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost sesizată de Tribunalul Mureș, cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 218 din 12 august 1999 al ministrului industriei și comerțului, excepție invocată de S.N.G.N. R. SA, sucursala Târgu Mureș, în dosarul nr. 7488/2003 al Tribunalului Mureș, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrului unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza".
Aceste prevederi au fost introduse prin Legea nr. 554/2004, iar procedura este nouă în raport cu prevederile anterioare ale Legii nr. 29/1990, dar și în raport cu dispozițiile art. 17 C. proc. civ.
Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, a fost publicată la 7 decembrie 2004, dar a intrat în vigoare la data de 7 ianuarie 2005, în conformitate cu prevederile art. 31 din aceeași lege.
Instanța de fond a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, apreciind că, în cauză, nu există legătură între fondul cauzei și actul administrativ a cărei nelegalitate se solicită.
Soluția pronunțată de instanța de fond este legală.
Excepția de nelegalitate, invocată de reclamantă, este inadmisibilă, dar pentru că vizează nelegalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, act emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar potrivit art. 1 C. civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, ea nu retroactivează.
Aceasta nu înseamnă că instanța care a fost învestită cu soluționarea cauzei, Tribunalul Mureș, nu va putea analiza această excepție, dacă se impune, în cadrul procesului început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, pentru că, potrivit art. 27 din Legea nr. 554/2004, cauzele aflate pe rolul instanțelor, la data intrării în vigoare, a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
în privința motivelor de recurs invocate de către recurentă, se constată că acestea sunt nefondate, pentru că excepția de nelegalitate invocată este inadmisibilă.
Dispozițiile art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevăd că instanța, în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă.
Este adevărat că recurenta nu are vreo culpă, dar încheierea de sesizare a Curții de Apel, de către Tribunalul Mureș nu a fost motivată.
în legătură cu susținerile recurentei-reclamante, că excepția de nelegalitate nu este inadmisibilă, pentru că există legătură între actul administrativ a cărei nelegalitate a fost invocată și fondul cauzei, acestea nu mai pot fi analizate, în condițiile în care s-a considerat inadmisibilă excepția, pentru că vizează un act administrativ unilateral, adoptat anterior întrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Această legătură putea fi analizată numai dacă excepția de nelegalitate se referea la un act administrativ unilateral, adoptat ulterior apariției legii contenciosului administrativ.
în drept, recurenta și-a întemeiat recursul și pe dispozițiile art. 304 pct. 5, coroborat cu art. 105 alin. (2) teza I C. proc. civ., text care se referă la modificarea sau casarea hotărârii, când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar art. 105 alin. (2) C. proc. civ. se referă la "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții a vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor".
în motivele de recurs nu au fost precizate care au fost formele de procedură încălcate și prevăzute sub sancțiunea nulității.
în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4315/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4207/2006. Contencios → |
|---|
