ICCJ. Decizia nr. 4301/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta V.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 5520 din 31 martie 2006, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de urmaș a soțului său predecedat, V.Ș.
Prin sentința civilă nr. 436/CA din 15 iunie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta V.G. și a anulat hotărârea nr. 5520 din 31 martie 2006, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. A constatat că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 189/2000, ca soție supraviețuitoare a persoanei care are calitatea de persoană strămutată și a obligat pârâta, să emită hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor cu luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 28 decembrie 1941 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că soțul reclamantei s-a născut în 1941, după strămutarea părinților săi din Bulgaria, în România, iar V.G., în calitate de soție supraviețuitoare, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea care a motivat că soțul reclamantei s-a născut în 1941, după strămutarea părinților săi din Bulgaria și nu îi erau aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.
Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afara de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
în cauză, este necontestat că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a strămutării respective.
în consecință, soția supraviețuitoare a acestuia, V.G., beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, astfel cum corect a apreciat instanța de fond.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins ca atare, menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4318/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4296/2006. Contencios → |
|---|
