ICCJ. Decizia nr. 4315/2006. Contencios
| Comentarii |
|
în dosarul nr. 12119/3/2005 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant A.C. a invocat, la termenul de judecată de la 25 mai 2006, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 3,art. 9 alin. (1) și (2), art. 28 alin. (1) și (2), art. 57 alin. (4) și art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, raportate la dispozițiile art. 40 și 24 din Constituția României.
Instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, în ședința publică de la 7 septembrie 2006, a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu această excepție, cu motivarea că legea criticată nu contravine dispozițiilor constituționale invocate și că prevederile acestei legi au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a constatat că ele nu contravin Constituției.
împotriva încheierii ședinței publice de la 7 septembrie 2006, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs A.C., în cererea de recurs precizând că motivele de recurs le va întocmi împreună cu avocatul care îi va asigura asistență juridică, dar nici până la termenul de astăzi acestea nu s-au depus.
înalta Curte a analizat cererea de recurs prin prisma motivării instanței de respingere a cererii de trimitere a excepției de neconstituționalitate, spre soluționare, la Curtea Constituțională și a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond".
Cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate are ca obiect cererea prin care A.C. a solicitat ca instanța să retragă autorizația de funcționare a Baroului București și să ia măsura încetării activității acestuia.
Acesta a invocat neconstituționalitatea unor dispoziții din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, dispoziții care privesc organizarea și funcționarea acestei profesii și modul în care se exercită profesia de avocat.
Art. 40 și 24 din Constituția României se referă la dreptul de asociere, respectiv la dreptul la apărare, toate aceste probleme neavând legătură cu soluționarea fondului cauzei.
Ca atare, recursul a fost respins ca nefondat, dar prin completarea motivării sentinței și în sensul că cererea privitoare la trimiterea excepției de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, se respinge și pentru că soluționarea excepției nu are relevanță în judecarea pricinii în care s-a invocat.
Văzând și prevederile art. 299 și 312 C. proc. civ. și ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;
| ← ICCJ. Decizia nr. 4296/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4271/2006. Contencios → |
|---|
