ICCJ. Decizia nr. 4266/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 22 iunie 2005, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând anularea Ordinului nr. 472 din 23 mai 2005, repunerea în funcția de director al Oficiului de Consultanță Agricolă Bistrița-Năsăud, obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale pe toată perioada eliberării și până la repunerea efectivă în funcție și drepturi, rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă privind anularea mențiunilor cu privire la eliberarea din funcție și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul este nemotivat în fapt și în drept și a fost dat cu încălcarea art. 92 și 93 din Legea nr. 161/2003, pentru modificarea Legii nr. 188/1999.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 110 din 16 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 15135/2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a anulat Ordinul nr. 472 din 23 mai 2005, a dispus repunerea reclamantului în funcția de director executiv al Oficiului de Consultanță Agricolă Bistrița-Năsăud, a obligat pârâtul să-i achite reclamantului, diferențele salariale, începând cu data eliberării din funcție și până la reîncadrare, a dispus rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă, prin înlăturarea mențiunilor cu privire la eliberarea din funcție, a obligat pârâtul la 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că, analizând atribuțiile oficiilor județene de consultanță agricole reglementate anterior de dispozițiile Ordinului nr. 1/1998 și în prezent de cele ale Ordinului nr. 340/2005, se ajunge la concluzia că în privința acestei autorități publice nu a operat o modificare substanțială a atribuțiilor sale (în proporție de peste 50%).
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, pârâtul, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ.
Recurentul-pârât consideră că temeiul de drept care a stat la baza eliberării din funcția publică de conducere, este prezentat în preambulul Ordinului nr. 472/2005, iar modificarea atribuțiilor Oficiilor județene de consultanță agricolă, cu peste 55%, față de cele anterioare, a determinat reducerea, în mod unitar, a funcțiilor publice de conducere de directori executivi ai instituțiilor reorganizate, prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) lit. e), alin. (4) lit. b) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare și ocuparea prin concurs a posturilor de conducere de natură contractuală nou înființate.
Reorganizarea oficiilor județene de consultanță agricolă a implicat modificarea subordonării și a formei de finanțare a acestora.
Postul de conducere nou creat este de natură contractuală și a fost ocupat prin concurs organizat în conformitate cu prevederile Codului muncii.
La data eliberării din funcție a reclamantului, instituția nu deținea vreun post vacant corespunzător pe care acesta să fi putut fi încadrat, nefiindu-i încălcat vreun drept subiectiv recunoscut de lege.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a ridicat excepția nulității recursului, recurentul indicând doar textele legale, fără a dezvolta motivele de recurs.
Intimatul-reclamant a solicitat respingea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite condițiile cumulative ale art. 84 alin. (4) și (7) din Legea nr. 188/1999, și anume: modificarea substanțială a atribuțiilor autorității sau instituției publice, precum și a structurii organizatorice a compartimentelor, modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente postului.
Curtea, analizând motivele de recurs și actele dosarului, a reținut următoarele:
Conform art. 84 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcția publică a funcționarului public, din motive neimputabile, se dispune în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Potrivit art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, reorganizarea activității constă în mutarea autorității sau a instituției publice în altă localitate ori, în cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), în modificarea substanțială a atribuțiilor autorității sau instituției publice, precum și a structurii organizatorice a compartimentelor.
Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv.
Din analiza comparativă a fișelor postului de director executiv la Oficiul de Consultanță Agricolă Bistrița-Năsăud (15 decembrie 2004 - 5 august 2005), rezultă că cea de-a doua fișă cuprinde aceleași atribuții, diferind exprimarea, în raport cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Postul analizat are atribuții comune: pregătirea profesională, dezvoltarea relațiilor și colaborarea cu furnizorii de informații în domeniul agricol, cu mass-media, implementarea strategiilor anuale și a politicii guvernului.
Din analiza actelor dosarului, rezultă că postul nu a fost desființat, existând și în prezent.
Dispozițiile O.G. nr. 22/2005, modificată, nu pot fi reținute în favoarea recurentului-pârât, întrucât reorganizarea a privit doar subordonarea ierarhică și dubla finanțare.
Reorganizarea activității și eliberarea din funcția publică se pot produce numai ca urmare a respectării condițiilor impuse de prevederile Legii nr. 188/1999, modificată.
Nefiind îndeplinite aceste condiții, înființarea unui post cu aceleași atribuții, dar de natură contractuală, este nelegală.
în consecință, criticile aduse prin motivele de recurs (art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ.) sunt nefondate.
Urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea a respins recursul formulat pe considerentele deja expuse.
Văzând și dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4207/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4252/2006. Contencios → |
|---|
