ICCJ. Decizia nr. 4320/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 184 din 30 septembrie 2005, Consiliul Concurenței a stabilit (în cadrul pct. 13) că SC B.V. SRL Brad a primit un ajutor de stat în valoare de 739.971 mii ROL, fără respectarea regulilor referitoare la nivelul maxim admis al intensității ajutorului de stat și la realizarea de investiții.
în art. 14 al aceleiași decizii s-a stabilit obligația Ministerului Finanțelor Publice în calitate de furnizor, de a lua măsurile necesare pentru recuperarea sumei respective, precum și a dobânzii aferente, calculată de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, până la momentul recuperării efective.
Legalitatea actului administrativ a fost contestată de către societatea comercială prin acțiunea introdusă la data de 7 noiembrie 2005 și precizată ulterior.
Reclamanta și-a motivat acțiunea, arătând că pârâtul a aplicat prevederile art. 141din O.U.G. nr. 24/1998, care a intrat în vigoare la data de 11 iunie 2004.
Prin urmare, textul legal nu poate fi incident întregului an 2004, ce reprezintă perioada pentru care s-a calculat ajutorul de stat, întrucât ar însemna o aplicare retroactivă a legii, nesocotindu-se, astfel, principiul constituțional al neretroactivității legilor, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Pe de altă parte, la verificările anterioare, finalizate prin notele de constatare nr. HD din 29 septembrie 2004 și nr. HD din 29 martie 2005, s-a stabilit de către inspectorii Inspectoratului de Concurență Hunedoara, că reclamanta a respectat normele legale și chiar mai poate beneficia de un ajutor de stat în valoare de 30.027.626 mii lei până la atingerea pragului de 65% al intensității.
în sfârșit, s-a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația care îi revine conform art. 141alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998, anume aceea de a înștiința furnizorul de ajutoare de stat și pe beneficiar cu privire la atingerea intensității maxime admise, calculată potrivit alin. (3).
Prin sentința civilă nr. 794 din 3 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că la calculul intensității ajutorului de stat s-au avut în vedere costurile eligibile aferente valorii investițiilor efectuate de reclamantă până la 15 septembrie 2004, precum și ajutorul de stat primit cu începere de la 2 ianuarie 2003, astfel cum s-a prevăzut în art. 141alin. (1) și art. 21din O.U.G. a nr. 24/1998, cu modificările ulterioare, fiind exclus criteriul "anului financiar".
S-a motivat, totodată, că prin dispozițiile acestui act normativ, drepturile inițiale ale beneficiarului ajutorului de stat au fost limitate prin introducerea art. 141, conform căruia, facilitățile fiscale sunt permise doar până la atingerea intensității maxime admise a ajutorului de stat regional, aprobat prin Legea nr. 507/2004 (M. Of. nr. 1080/19.11.2004).
în fine, celelalte apărări formulate în acțiune au fost înlăturate, apreciindu-se că necunoașterea legii nu o absolvă pe reclamantă de obligația de restituire a ajutorului de stat primit peste limita legală.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta SC B.V. SRL Brad.
Recurenta a susținut că prima instanță a pășit la judecarea cauzei, fără a dispune comunicarea actelor depuse de partea adversă.
De asemenea, din actele de la dosar nu se poate stabili dacă încheierea de repunere pe rol a cauzei, în vederea discutării probelor cerute de recurentă, prin precizarea de acțiune, s-a pronunțat la data de 30 ianuarie 2006 sau anterior acestei date, din moment ce mențiunile respective au fost făcute pe o încheiere anterioară.
Pe de altă parte, curtea de apel a ținut seama numai de apărările și înscrisurile probatorii prezentate de pârât, respingând în mod nejustificat cererea recurentei pentru efectuarea unei expertize contabile, a cărei concludență rezulta din obiectul litigiului și din dezbateri.
Cât privește fondul litigiului, s-au reiterat apărările dezvoltate în acțiune și s-a cerut admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
în cadrul procedurii de monitorizare efectuată de Consiliul Concurenței în perioada martie - iunie 2005, inspectorii de concurență au întreprins acțiuni de control la un număr însemnat de agenți economici din 28 zone defavorizate, acțiuni finalizate prin întocmirea de note de constatare semnate și de beneficiarii măsurilor de sprijin financiar.
Cu privire la SC B.V. SRL Brad, prin decizia nr. 184 din 30 septembrie 2005, emisă de Consiliul Concurenței, s-a reținut că are ca obiect de activitate, efectuarea de transporturi rutiere de mărfuri, fiind investitor privat într-o zonă defavorizată care a beneficiat în perioada 2003 - 2004, de un ajutor de stat în valoare de 867.732 mii ROL. S-a precizat că societatea comercială a realizat investiții în valoare de 260.059 mii ROL, reprezentând echipamente de producție și investiții în valoare de 47.271.262 mii ROL în mijloace de transport care, potrivit legii, nu reprezintă cheltuieli eligibile pentru determinarea intensității ajutorului de stat.
Având în vedere valoarea investiției eligibile creată, societatea comercială era îndreptățită la un ajutor de stat în cuantum de 130.030 mii ROL, iar diferența de 739,971 mii ROL reprezintă ajutorul de stat primit cu încălcarea regulilor referitoare la nivelul maxim admis al intensității ajutorului de stat și la realizarea de investiții (pct. 13 al deciziei).
în consecință, prin același act administrativ unilateral, autoritatea publică emitentă a stabilit în sarcina Ministerului Finanțelor Publice obligația de a lua toate măsurile necesare pentru recuperarea acelei sume, împreună cu dobânda legală aferentă, de la beneficiul ajutorului de stat (pct. 14).
Din partea introductivă a deciziei rezultă că la emiterea ei a fost avut în vedere raportul întocmit de raportor și echipa de investigație în urma constatărilor din perioada de investigare deschisă prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 188 din 17 august 2005.
Curtea de apel s-a pronunțat asupra legalității actului juridic, fără a cere pârâtului o copie a acelui raport.
Din dosarul cauzei lipsește și punctul de vedere solicitat Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de furnizor, cu adresa DAAS 968 din 18 august 2005, iar cererea formulată de reclamantă, atât prin precizarea de acțiune, cât și prin petiția anexată la a dosarul pentru încuviințarea probei cu o expertiză contabilă, a fost respinsă fără motivare, prin încheierea de ședință din 20 martie 2006.
Concludența acestui mijloc de probațiune rezulta din obiectul litigiului și dezbateri. în cadrul cererii sale, reclamanta a propus obiectivele expertizei, care vizau identificarea investițiilor efectuate în perioada supusă verificării, identificarea investițiilor care îndeplineau condițiile de eligibilitate la data efectuării, raportat la normele legale atunci în vigoare, precum și determinarea ajutorului de stat cuvenit în funcție de prevederile legale în vigoare la data efectuării investiției.
Respingând cererea mai sus menționată, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, care nu se fundamentează pe un probatoriu complet și convingător.
Nu s-au analizat în considerentele sentinței nici apărările reclamantei cu privire la contradicțiile existente între datele înscrise în notele de constatare încheiate la 29 septembrie 2004 și 29 martie 2005 și concluziile ulterioare ale organelor Consiliului Concurenței. Potrivit notelor respective, reclamanta a respectat dispozițiile legale referitoare la ajutorul de stat.
Din ultima notă rezultă că agentul economic mai beneficia de un ajutor de stat în valoare de 30.027.626 mii lei, până la atingerea pragului de 65% al intensității.
Instanța de fond a omis să examineze apărarea reclamantei cu privire la obligația care revine pârâtului din prevederile art. 14 alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998, anume aceea de înștiințare a agentului economic asupra încetării acordării de facilități.
în legătură cu dispozițiile art. 141alin. (1) al ordonanței, introdus prin Legea nr. 239/2004, reclamanta a susținut că ele nu pot fi aplicabile întregului an 2004, inclus în perioada pentru care s-a calculat ajutorul de stat.
Potrivit acestui text legal, agenții economici beneficiază de facilitățile fiscale prevăzute în legislația în vigoare, până la atingerea intensității maxime admise a ajutorului de stat, conform Regulamentului privind ajutorul de stat regional, aprobat de Consiliul Concurenței.
Apărarea societății comerciale este întemeiată, deoarece prin aplicarea deciziei contestate și a normei juridice precitate pentru perioada anterioară datei la care aceasta a intrat în vigoare, s-ar nesocoti principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 1 C. civ.
Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced și pentru justa soluționare a cauzei, s-a impus admiterea recursului.
Pe cale de consecință, a fost casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4322/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4318/2006. Contencios → |
|---|
