ICCJ. Decizia nr. 4580/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 23 septembrie 2005, reclamantul Consiliul Local al municipiului Constanța a formulat întâmpinare împotriva deciziei nr. 35 din 15 septembrie 2005 a Camerei de Conturi Constanța - Direcția de Control Financiar Ulterior, solicitând anularea pct. 7 și 9 din respectivul act.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că la pct. 7 din decizie se concluzionează că în anul 2004, Consiliul Local Constanța a achiziționat în sistem leasing un număr de 47 de autovehicule de producție străină, încălcând, astfel, prevederile O.G. nr. 80/2001, potrivit cărora instituția avea dreptul de a achiziționa numai autoturisme din producția internă și cu încadrarea în numărul legal de cinci autoturisme.
Recurentul consideră că acest punct de vedere este nelegal, deoarece O.G. nr. 80/2001 a suferit numeroase modificări, printre care și O.G. nr. 85/2003, care a urmărit ridicarea unor restricții și îndepărtarea unor limitări ale cheltuielilor instituțiilor și autorităților publice.
Mai mult decât atât, activitatea celor 47 de autovehicule în sistem leasing nu reprezintă o dotare, așa cum poate fi înțeleasă din prevederile O.G. nr. 80/2001, contractul de leasing nu transmite dreptul de proprietate asupra bunului, ci doar un drept de folosință.
în ceea ce privește faptele reținute la pct. 9 din decizie, și anume, efectuarea de plăți cu încălcarea prevederilor Legii nr. 416/2001 și O.U.G. nr. 105/2003, în sumă de 373.680.000 lei, precum și acordarea nelegală de ajutoare pentru alți beneficiari, care la data de 31 decembrie 2004 figurau în evidențele contabile, ca debitori din ajutoarele sociale cu o sumă totală de 45.537.103 lei, recurentul susține netemeinicia acestora.
în urma auditului intern s-a constatat plata necuvenită a celor două sume, în prezent dispunându-se recuperarea acestora.
Prin decizia nr. 11 din 25 ianuarie 2006, dată în dosarul nr. 928/2005, Curtea de Conturi a României a admis întâmpinarea formulată de Consiliul Local al municipiului Constanța, pentru pct. 9, a anulat pct. 9 al deciziei nr. 35 din 15 septembrie 2005, emisă de Direcția de Control Financiar Ulterior Constanța și a respins întâmpinarea formulată pentru pct. 7.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Conturi a reținut că petentul a plătit în plus sumele reținute la pct. 9 din decizie, însă, în ceea ce privește pct. 7 din aceeași decizie, consideră că nu au fost respectate dispozițiile O.G. nr. 80/2001.
Curtea de Conturi a înlăturat apărarea petentului în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 85/2003, care se referă la convorbirile telefonice și nu poate fi extinsă și la autoturisme.
împotriva acestei decizii a formulat recurs, reclamantul Consiliul Local Constanța, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant arată că potrivit art. 1 din O.G. nr. 51/1997, prin încheierea contractului de leasing, utilizatorul dobândește pe o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar rămâne finanțatorul până la încheierea perioadei de leasing, când utilizatorul poate opta între a cumpăra bunul, a prelungi contractul de leasing și a înceta raporturile contractuale.
Ca afect al acestei dispoziții legale, recurentul afirmă că se poate stabili în mod cert că nu a dobândit dreptul de proprietate asupra celor 47 de autoturisme și nu a achiziționat în sens strict aceste bunuri, ci doar a dobândit dreptul de folosință specială în schimbul plății ratelor de leasing și a accesoriilor acestora.
Curtea, analizând motivele de recurs și actele dosarului, a reținut următoarele:
Decizia recurată a fost dată în condițiile art. 56 din Legea nr. 94/1992, la 25 ianuarie 2006.
După intrarea în vigoare la O.U.G. nr. 117/2003 și revizuirea Constituției, structurile din sistemul Curții de Conturi nu mai au competența jurisdicțională, litigiile rezultate din activitatea organelor Curții de Conturi fiind de competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal.
Față de acestea, recursul apare ca fiind întemeiat, dar pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.
Cauza soluționată prin decizia recurată are ca obiect întâmpinarea formulată împotriva deciziei nr. 35 din 15 septembrie 2005 a directorului Direcției de Control Fiscal Ulterior Constanța.
Decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești.
Aceste prevederi legale se referă inclusiv la activitatea jurisdicțională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 177/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004.
Față de acestea, decizia recurată este nelegală, Curtea de Conturi depășindu-și competența.
întâmpinarea formulată împotriva deciziei nr. 35/2005 a directorului Direcției de Control Fiscal Ulterior Constanța este în realitate o contestație îndreptată împotriva unui act administrativ emis de un organ administrativ de nivel județean, competența de soluționare revenind Tribunalului Constanța, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. c), art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis recursul formulat, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Constanța.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4575/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4578/2006. Contencios → |
|---|
