ICCJ. Decizia nr. 4673/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, reclamantul P.T. a solicitat anularea Ordinului nr. 163/2006 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Notei comune nr. 760839/555635 din 6 aprilie 2006, în sensul aprobării acordării salariului de merit către reclamant.
Se arată în cerere că reclamantul deține calitatea de șef administrație - Administrația Finanțelor Publice a municipiului Focșani.
Prin Ordinul nr. 163/2006 s-a dispus să nu i se mai acorde salariul de merit pentru anul 2006, deoarece ar fi fost sancționat disciplinar în anul 2006, însă salariile de merit se stabilesc pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior, iar în anul 2005 a primit calificativul "excepțional".
Prin sentința nr. 80/F din 30 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată în dosarul nr. 2363/44/2006, a fost admisă acțiunea, a fost anulat Ordinul nr. 163/2006, emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală și s-a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească salariul de merit, sens în care a fost obligată Agenția Națională de Administrare Fiscală să emită o decizie.
în motivarea sentinței se arată că față de calificativul obținut în anul precedent, reclamantul era îndreptățit să primească salariul de merit, pentru că sancțiunea mustrării i-a fost aplicată acestuia în anul 2006.
Mai mult, această sancțiune a fost anulată prin sentința nr. 61 din 13 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 983/2006.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând soluția pentru nelegalitate, solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond.
în motivele de recurs se arată că potrivit art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 2/2006, ordonatorul de credite poate stabili criterii suplimentare pentru acordarea salariilor de merit, iar în referatul de aprobare al Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost introdus criteriu de a nu fi propuse la acordarea salariilor de merit pe anul 2006, persoanele care ocupă funcții publice de conducere, între care și șef administrație împotriva cărora au fost făcute sesizări la comisia de disciplină constituită la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
în speță, reclamantul a fost sancționat disciplinar prin Ordinul nr. 53 din 31 ianuarie 2006 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu mustrare scrisă, ordin care a avut la bază Raportul Comisiei de disciplină, iar sancțiunea mustrării se radiază de drept în termen de 6 luni de la aplicare.
Se invocă și faptul că orice funcționar public are posibilitatea de a obține salariul de merit, dar nu și dreptul de a-l obține, pentru că salariul de merit se acordă numai în limita a 20% din numărul de posturi corespunzătoare funcțiilor publice.
Examinând actele aflate la dosar, motivele de recurs și dispozițiile legale incidente, înalta Curte a respins recursul, pentru următoarele considerente.
Reclamantul este șeful Administrației Finanțelor Publice Focșani, iar în anul 2006 a obținut calificativul "excepțional".
Conducerea Direcției Generale a Finanțelor Publice Vrancea l-a propus, alături de alte trei persoane cu funcția de conducere, pentru acordarea salariului de merit pe anul 2006.
Reclamantului nu i s-a acordat salariul de merit, motivat de faptul că a fost sancționat disciplinar.
Prin O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, s-a prevăzut în art. 8 alin. (3) că salariile de merit se stabilesc pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior.
Este adevărat că în art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 2/2006 s-a prevăzut posibilitatea pentru ordonatorul de credite să stabilească criterii suplimentare pentru acordarea salariilor de merit.
Așa cum chiar recurenta recunoaște în motivele de recurs, s-a stabilit de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, că nu pot beneficia de acordarea salariului de merit, între altele, persoanele sancționate disciplinar, în anul 2005, pentru abateri săvârșite în activitatea lor sau a căror sancțiuni nu a fost radiată de drept potrivit legii.
Sancțiunea disciplinară a fost dată reclamantului, prin Ordinul nr. 53/2006 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la 31 ianuarie 2006, deci nu a fost sancționat disciplinar în anul 2005.
Chiar și în condițiile în care se reține faptul că în Referatul de aprobare s-a menționat că nu pot fi propuse la acordarea salariilor de merit în anul 2006, persoanele cu funcția de conducere împotriva cărora au fost făcute sesizări la Comisia de Disciplină, instanța de fond a reținut, iar motivele de recurs nu contrazic aceasta, că prin hotărâre judecătorească sancțiunea aplicată a fost anulată, astfel că, indiferent când este socotită sesizarea Comisiei de Disciplină, nu este justificat refuzul de a acorda reclamantului, salariul de merit.
Trimiterile la dispozițiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 nu sunt pertinente, deoarece prin anularea sancțiunii prin hotărâre judecătorească, aceasta se radiază și nu mai este necesară trecerea unui termen de 6 luni, pentru a fi radiată.
în legătură cu susținerile recurentei, că orice funcționar public, are posibilitatea de a obține salariul de merit și nu dreptul de a-l obține, trebuie să arătăm că reclamantul a îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru acordarea salariului de merit, iar refuzul de acordare nu s-a datorat faptului că s-ar fi depășit limita de 20% din numărul de posturi corespunzătoare funcțiilor publice, ci pentru alte motive care s-au dovedit a fi neîntemeiate.
Atunci când Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea a înaintat propunerile către Agenția Națională de Administrare Fiscală, a avut în vedere limita stabilită de lege, fiind propuse patru persoane cu funcții de conducere, iar recurenta în mod nejustificat a refuzat acordarea salariului de merit, reclamantului.
Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4653/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4648/2006. Contencios → |
|---|
