ICCJ. Decizia nr. 4648/2006. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 2 martie 2006, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 7941/2005 al Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta Asociația A.A.M. Roșia Montană, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a înregistrat excepția de nelegalitate a certificatelor de descărcare de sarcină arheologică emise în anii 2001 - 2003, arătând că de aceste acte administrative depinde soluționarea litigiului pe fond, cauză în care Ministerul Culturii și cultelor are calitatea de pârât.
Prin încheierea din 7 aprilie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a încuviințat sesizarea instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a certificatelor de descărcare arheologică eliberate de Ministerul Culturii și Cultelor în perioada 2001 - 2004 (certificate cerute de SC R.M. SA) și a suspendat judecarea litigiului, până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.
în motivarea excepției de nelegalitate, cu precizările ulterioare înregistrate la 3 mai 2006, reclamanta a arătat că certificatele de descărcare de sarcină arheologică eliberate de către pârâtă, sunt inoportune, în sensul de a nu fi conforme cu interesul public ocrotit de lege, respectiv cu scopul legii, și anume: ale Legii nr. 5/2000 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Secțiunea a III-a - zone protejate, ale Legii nr. 451/2002, ale Legii nr. 422/2001, ale O.G. nr. 43/2000, ale Decretului nr. 187/1990 și ale Legii nr. 150/1997.
Actele administrative la care se referă excepția invocată, în opinia reclamantei, nu sunt oportune nici din punct de vedere al momentului în care au fost adoptate/eliberate, al locului și al condițiilor concrete în care urmează să se aplice, nici din punct de vedere al mijloacelor materiale și spirituale pe care le angajează decizia administrativă, nici din punct de vedere al conformității cu condițiile generale de viață și de cultură.
Prin eliberarea acestor certificate de descărcare de sarcină arheologică "pe bucăți" (anual eliberându-se câte un act administrativ pentru o anumită zonă de la Roșia Montană), duce, în opinia reclamantei, la fragmentarea teritoriului și face imposibilă aprecierea corectă și utilă a întregului ansamblu, astfel procesul de decizie al autorității chemate în final să aprecieze oportunitatea proiectului minier, fiind evident viciat, prin folosirea de către pârâtă a acestei tactici a felierii.
Mai mult, arată reclamanta, nu s-a avut în vedere nici faptul că cercetările arheologice în Roșia Montană nu s-au finalizat, iar cele efectuate până în prezent confirmă existența galeriilor romane, necesitatea continuării cercetărilor fiind recunoscută chiar de pârâtă.
în plus, arată reclamanta, rezultă fără nici un dubiu că natura lucrărilor de exploatare care se desfășoară și mai ales care sunt propuse a fi desfășurate la Roșia Montană, este incompatibilă cu protejarea valorilor arheologice descoperite, concluzia logică fiind aceea că soluțiile "de conviețuire" propuse de către societatea investitoare au o natură strict teoretică.
La data de 5 mai 2006 s-a depus la dosarul cauzei cererea de intervenție accesorie formulată de SC R.M. SA în interesul pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor, invocând atât inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, cât și netemeinicia acesteia.
Reclamanta și-a precizat cererea la data de 2 iunie 2006, în sensul că invocă excepția de nelegalitate a certificatelor de descărcare de sarcină arheologică nr. 1320/2001, nr. 1231/2002, nr. 3/2004 și nr. 4/2004.
Prin încheierea din 2 iunie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în principiu cererea de intervenție formulată de SC R.M. SA.
La data de 29 iunie 2006 s-a înregistrat la dosarul cauzei, cererea de intervenție formulată de Asociația P.M., în interesul pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor, cerere respinsă în principiu la 8 septembrie 2006, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 C. proc. civ.
Pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor a invocat, prin cererea înregistrată la 17 august 2006, excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că noile reglementări ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu instituie ope legis o modalitate de repunere în termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, având în vedere faptul că actul administrativ atacat a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 134 din 8 septembrie 2006, a admis "excepția inadmisibilității acțiunii", invocate de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor și a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a certificatelor de descărcare de sarcină arheologică nr. 1320/2001, nr. 1231/2002, nr. 3/2004 și nr. 4/2004, emise de Ministerul Culturii și Cultelor, formulată de Asociația A.A.M. Roșia Montană. Totodată, instanța de fond a admis în fond cererea de intervenție formulată de SC R.M. SA Roșia Montană.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că întrucât certificatele de descărcare de sarcină arheologică au fost emise în cursul anilor 2001 - 2002 și respectiv, 2004, excepția de nelegalitate invocată nu poate fi soluționată în baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea civilă nu retroactivează.
Prin urmare, reține instanța de fond, este inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată în cadrul unor acțiuni introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, cu privire la acte administrative unilaterale individuale emise anterior intrării în vigoare a acestei legi.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociația A.A.M. Roșia Montană, invocând dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține, pe de o parte, că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii în raport cu faptul că ne aflăm doar în prezența unei excepții de nelegalitate ce are natura juridică a unui mijloc de apărare utilă numai judecătorului fondului.
Pe de altă parte, se susține că în mod greșit, invocând un conflict de legi în timp, instanța de fond a nesocotit principiul conform căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare.
în notele scrise formulate în cauză, recurenta susține și faptul că natura juridică a certificatului de descărcare de sarcină arheologică este dificil de stabilit, acesta având un caracter atipic, sui generis, apropiat mai mult celui cu caracter normativ, putând, deci, fi oricând atacat pe calea excepției de nelegalitate.
în subsidiar, susține reclamanta, chiar dacă se consideră că actele administrative de autoritate atacate au caracter individual, acestea, contrar celor reținute de instanța de fond, pot fi atacate pe calea excepției de nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în cauză au formulat întâmpinări, atât intimatul-pârât Ministerul Culturii și Cultelor, cât și intimata-intervenientă SC R.M. SA Roșia Montană, ambele solicitând respingerea recursului declarat în cauză, pe motiv că în mod corect a fost respinsă excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției date cu privire la excepția de nelegalitate invocată, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ. înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
într-adevăr, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate. Este de observat că legiuitorul utilizează sintagma "actul administrativ unilateral" fără să distingă între cele normative și cele individuale.
în aceste condiții și având în vedere că actele administrative normative pot fi atacate oricând și pe calea acțiunii directe, este obligația interpretului legii (respectiv a celui ce o aplică) de a stabili care a fost voința legiuitorului privind actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a legii. Această obligație este evidentă, atunci când din economia textului nu rezultă cu claritate voința legiuitorului.
Astfel, o interpretare sistematică, precum și una istorico-teleologică a textelor de lege conduc la concluzia că este inadmisibilă excepția de nelegalitate privind actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Acceptarea tezei contrare ar duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.
Este, însă, adevărat că aceste argumente nu pot fi reținute și în cazul actelor administrative unilaterale cu caracter normativ. Acestea din urmă pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
Un argument în plus îl constituie faptul că în mod tradițional în contenciosul administrativ românesc, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, deși nu existau reglementări exprese cu privire la excepția de nelegalitate a actului administrativ, aceasta a fost acceptată ca mijloc procesual de apărare, dar numai cu privire la actul administrativ normativ, ca mijloc procesual ce putea fi invocat oricând, în cadrul unui proces, în fața oricărei instanțe.
Cu privire, însă, la actul administrativ individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu era acceptat acest mijloc de apărare, respectiv excepția de nelegalitate.
în cauză, conform art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 43/2000, modificată, descărcarea unei zone de sarcină arheologică este confirmată prin Certificatul de descărcare de sarcină arheologică care reprezintă actul administrativ, emis în condițiile prezentei ordonanțe, prin care se anulează regimul de protecție instituit anterior.
Prin urmare, având în vedere această dispoziție legală, înalta Curte a constatat, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, că actele administrative atacate sunt acte administrative ce au caracter individual și sunt emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
în consecință, înalta Curte a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu privire la actele administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a acestei legi.
într-adevăr, înalta Curte a constatat și că redactarea dispozitivului sentinței atacate nu răspunde în totalitate exigențelor de claritate și conciziune, astfel cum corect a apreciat recurenta-reclamantă.
Având, însă, în vedere că din actele dosarului și din considerentele sentinței atacate rezultă cu certitudine că prin sentința nr. 134 din 8 septembrie 2006 a fost soluționată doar excepția de nelegalitate cu care a fost sesizată Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 7 aprilie 2006, iar nu și fondul pricinii care formează obiectul dosarului nr. 7491/2005, înalta Curte a reținut că nu se impune casarea sentinței atacate.
De altfel, chiar intimatele, în întâmpinările formulate în cauză fac referire la faptul că recurenta-reclamantă a învestit instanța de judecată cu soluționarea excepției de nelegalitate a certificatelor de descărcare de sarcina arheologică indicate în precizarea cererii lor, întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, atât instanța de judecată, cât și părțile litigiului, atunci când au utilizat noțiunile "acțiune" și "în fond", s-au referit fără putință de tăgadă la excepția de nelegalitate ca un mijloc de apărare și la aspecte legate de acesta, iar nu la fondul pricinii ce constituie obiectul dosarului nr. 7491/2005.
Așadar, înalta Curte, având în vedere că soluția de respingere a excepției de nelegalitate a certificatelor de sarcină arheologică nr. 1320/2001, nr. 1231/2002, nr. 3/2004 și nr. 4/2004, emise de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, ca inadmisibilă, este corectă, a respins recursul declarat în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 4 și 28 din Legea nr. 554/2004.
în consecință, în baza acestei soluții irevocabile care se referă, astfel cum s-a arătate în cele ce preced, la excepția de nelegalitate, asupra căreia s-a pronunțat Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința nr. 134 din 8 septembrie 2006 (în baza învestirii sale prin încheierea din 7 aprilie 2006), s-a repus pe rol la instanța de fond, litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția de nelegalitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4673/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4645/2006. Contencios → |
|---|
