ICCJ. Decizia nr. 570/2006. Contencios. Anulare decizie preşedinte Consiliul Concurenţei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 570/2006
Dosar nr. 2652/2005
nr. 10.991/1/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordinul nr. 289 din 6 octombrie 2004, Preşedintele Consiliului Concurenţei a dispus reîncadrarea lui G.G. în funcţia publică de execuţie de inspector de concurenţă clasa I, gradul superior, la Direcţia Industrie şi Energie, potrivit structurii organizatorice aprobate, cu începere de la data de 1 august 2004.
Legalitatea ordinului mai sus menţionat a fost contestată de G.G., care prin acţiunea introdusă, a arătat că în realitate, conducerea pârâtului Consiliul Concurenţei a încercat, în acest mod, mutarea lui dintr-o direcţie, în alta, cu nesocotirea dispoziţiilor legale cuprinse în Statutul funcţionarilor publici.
Reclamantul a precizat că, în realitate, nici nu putea fi vorba despre o reîncadrare, de vreme ce postul atribuit în cadrul noii direcţii, este identic cu cel pe care l-a ocupat anterior în cadrul Direcţiei Bunuri de Consum.
În opinia sa, prin emiterea actului administrativ atacat, pârâtul a încălcat dispoziţiile art. 79 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 189/1999, care condiţionează mutarea definitivă în cadrul altui compartiment, de acordul scris al funcţionarului public şi consacră principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice.
Prin sentinţa civilă nr. 965 din 23 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece pârâtul nu a făcut dovada desfiinţării unor posturi de natura celui ocupat de reclamant la Direcţia Bunuri de Consum, astfel că mutarea acestuia la o altă direcţie este nejustificată.
Pe de altă parte, nu a existat acordul scris al lui G.G., cerut de prevederile art. 79 alin. (2) din Statutul funcţionarilor publici şi oricum, s-a produs o vătămare acestuia, prin mutarea la o altă direcţie, având un domeniu diferit de cel al direcţiei în care şi-a desfăşurat activitatea anterior.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Consiliul Concurenţei, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut că prima instanţă a omis să arate în considerentele hotărârii, concluziile puse de procuror, a cărui participare în proces este obligatorie conform art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, a apreciat greşit că în speţă a avut loc o mutare a reclamantului în altă direcţie, pentru care era necesar acordul său scris, întrucât din probele cu acte şi interogatoriu administrate, rezultă că în fapt s-a procedat la o reîncadrare în temeiul Ordinului nr. 203 din 19 august 2004, ce nu fusese contestat.
În plus, din fişele postului, anexate în dosar, a reieşit că reclamantul îndeplineşte aceleaşi atribuţii care i-au revenit la Direcţia Bunuri de Consum, ocupându-se în continuare de concurenţă pe piaţa auto, în cadrul aceluiaşi departament de concurenţă, dar la o altă direcţie şi fără a-i afectate drepturile salariale.
S-a mai susţinut că instanţa de fond a ignorat împrejurarea că desfiinţarea Ordinului nr. 289/2004, nu poate produce efecte şi asupra Ordinului nr. 203/2004, prin care întregul personal al autorităţii publice a fost reîncadrat.
Prin anularea ordinului individual, reclamantul nu se va regăsi în situaţia anterioară reîncadrării; deoarece ordinul anterior, în care el figura la poziţia 18 din statul de funcţiuni, continuă să-şi producă efectele juridice.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Cum deja s-a arătat, prin Ordinul nr. 289 din 6 octombrie 2004, Preşedintele Consiliului Concurenţei a dispus reîncadrarea, începând cu data de 1 august 2004, a reclamantului G.G., potrivit structurii organizatorice aprobate, în funcţia publică de execuţie de inspector de concurenţă clasa I, gradul superior, la Direcţia Industrie şi Energie.
Din preambulul acestui act administrativ rezultă că în afara unor reglementări legale aplicabile în materie, organul emitent a avut în vedere Ordinul nr. 203 din 19 august 2004, prin care s-a dispus reîncadrarea funcţionarilor publici şi a personalului contractual din aparatul central şi cel teritorial al Consiliului Concurenţei, în funcţiile prevăzute de structura organizatorică aprobată.
Ordinul nr. 203/2004 nu a fost contestat în justiţie sau revocat de organul emitent, până în prezent, iar pe de altă parte, la interogatoriu, reclamantul a recunoscut că fişa postului, corespunzătoare funcţiei de inspector de concurenţă-superior la Direcţia Industrie şi Energie este identică cu fişa postului ocupat anterior, implicând aceleaşi atribuţii şi responsabilităţi.
Efectiv, reclamantul desfăşoară în continuare, aceeaşi activitate în domeniul concurenţei pe piaţa auto, iar drepturile sale salariale au rămas nemodificate.
Curtea de apel a făcut referire la o reorganizare a Consiliului Concurenţei, deşi acest aspect nu a fost invocat de părţi în proces şi nici nu a fost pus în discuţia lor contradictorie.
Aşa cum deja s-a arătat, Consiliul Concurenţei a procedat la reîncadrare a propriului personal, iar nu la o reorganizare care să fi avut drept consecinţă, reducerea unor posturi de natura celui ocupat de reclamant.
Operaţiunea respectivă constituie, indiscutabil, o prerogativă a conducerii autorităţii publice, care urmăreşte o mai bună organizare internă şi desigur, eficientizarea activităţii în care sunt implicaţi toţi inspectorii de concurenţă existenţi în acel moment.
Esenţială rămâne împrejurarea că Ordinul individual nr. 289/2004 reprezintă actul administrativ de aplicare a măsurilor luate prin ordinul anterior care prevede reîncadrarea întregului personal în funcţiile prevăzute de noua structură organizatorică aprobată.
Cu alte cuvinte, desfiinţarea ordinului contestat de reclamant nu poate produce efecte în privinţa primului ordin, care nu a fost contestat în justiţie şi nici desfiinţat.
Apreciind că a existat, totuşi, în speţă, o mutare definitivă a reclamantului în alt compartiment de activitate al autorităţii publice, a cărei valabilitate era condiţionată de acordul scris al acestuia, conform dispoziţiei art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Cât priveşte critica formulată în cadrul primului motiv de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va înlătura ca neîntemeiată, având în vedere data emiterii actului administrativ contestat şi dispoziţiile Legii nr. 29/1990, aplicabile cauzei, care nu stabileau obligativitatea participării procurorului în astfel de litigii.
Ţinând seama de considerentele expuse, urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul G.G., ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei civile nr. 965 din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul G.G.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 567/2006. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 571/2006. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
