ICCJ. Decizia nr. 673/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 673/2006
Dosar nr. 3514/2005
nr. 14433/1/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul Z.N. a contestat hotărârea nr. 9644 din 30 iunie 2005, atât în ce priveşte perioada luată în calcul pentru stabilirea indemnizaţiei băneşti cuvenite, respectiv perioada de strămutare, cât şi data de la care i se cuvine indemnizaţia.
Conform susţinerii reclamantului, perioada de strămutare este 1940 - 1945, fără a preciza exact data de la care a început strămutarea, în acest sens fiind şi declaraţia martorului R.P., iar data de la care este îndrituit să primească indemnizaţia, este noiembrie 2000, în susţinerea cererii invocând OUG nr. 242/2000 şi OUG nr. 553/2000.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 257/PI din 27 septembrie 2005, a admis în parte acţiunea reclamantului Z.N.
A anulat hotărârea nr. 9644 din 30 iunie 2005 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 23 februarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la emiterea hotărârii contestate s-a procedat greşit cu privire la data de la care s-au acordat drepturile, în sensul că au fost acordate începând cu data de 1 august 2004, în loc de 1 martie 2004, şi cu respectarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000.
În ceea ce priveşte data refugiului s-a reţinut că, având în vedere menţiunea din înscrisul emis de U.M. 02405 Piteşti, din care rezultă că la data de 23 februarie 1942, reclamantul era încorporat în Regimentul 11 Călăraşi, se reţine că cel mai târziu refugiul reclamantului se produsese în data respectivă, iar nu la data de 15 martie 1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o interpretare eronată a probatoriului cauzei şi a legislaţiei aplicabile.
Cu privire la data de la care este îndreptăţit să i se acorde drepturile reclamantului Z.N., a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 586/2002, pentru modificarea art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cererile prevăzute la alin. (2) al art. 7, se puteau depune până la data de 31 decembrie 2003, iar reclamantul a formulat cererea, la data de 12 februarie 2004, însoţită doar de livretul militar, dată la care nu mai exista temei legal de înregistrare a cererilor, Legea nr. 323/2004, prin care s-a prelungit termenul de depunere al dosarului, fiind adoptată în luna iulie 2004.
Cu privire la fondul litigiului, a arătat că reclamantul a fost refugiat în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, pentru care s-a emis hotărârea nr. 9644 din 30 iunie 2005, iar nu şi în perioada 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941, când s-a aflat în teritoriul cedat, aşa cum rezultă din adresa nr. C.T. 3286 din 10 ianuarie 2004 a Ministerului Apărării Naţionale.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată şi modificată de Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Casa Judeţeană de Pensii Timiş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a acordat drepturile reclamantului, constatând calitatea de strămutat a acestuia, numai pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 august 2004.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantului, în ceea ce priveşte acordarea drepturilor prevăzute de lege, constatând ca perioadă a refugiului, 23 februarie 1942 - 6 martie 1945, numai în baza înscrisului emis de U.M. 02405 Piteşti, care consemnează că la data de 23 februarie 1942, reclamantul era încorporat în Regimentul 11 Călăraşi.
Verificând celelalte probatorii ale dosarului, în sensul art. 6 din OG nr. 105/1999, respectiv adresa nr. C.T. 3286 a Ministerului Apărării Naţionale - U.M. 02405 Piteşti, rezultă că la data de 15 februarie 1941, reclamantul a rămas în teritoriul cedat.
Ori după data de 22 iunie 1941, cele două teritorii au fost reintegrate României, astfel că nu se mai poate vorbi de refugiu cauzat din motive etnice, până în martie 1944, când, odată cu armata, s-a retras din Basarabia şi Nordul Bucovinei, şi administraţia română.
În ceea ce priveşte data acordării drepturilor, se constată, de asemenea, că hotărârea Casei Judeţene de Pensii nr. 9644 din 30 iunie 2005, este legală şi temeinică, având în vedere că Legea nr. 323/2004 a fost adoptată la 16 iulie 2004, iar drepturile au fost acordate începând cu data de 1 august 2004.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 316 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi în fond, va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 275/PI din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantului Z.N., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 672/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 676/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
