ICCJ. Decizia nr. 693/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 693/2006
Dosar nr. 3486/2005
nr. 14321/1/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.G. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Alba, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este cetăţean român de naţionalitate maghiară şi în luna octombrie 1944, din motive etnice, a fost transportat, împreună cu alţi bărbaţi de naţionalitate maghiară şi germană, la detaşamentul de muncă forţată din localitatea Roşiori de Vede, unde a lucrat până la sfârşitul lunii decembrie 1944.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 214 din 9 septembrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 714 din 11 martie 2005 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie - 31 decembrie 1944.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din declaraţia celor doi martori rezultă că reclamantul face parte din categoria persoanelor persecutate de către regimurile instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1944 şi a avut de suferit persecuţii din motive etnice, astfel că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa a reţinut că reclamantul a fost dus la muncă forţată, întrucât în realitate obligaţiile acestor cetăţeni erau instituite prin legi şi acte normative în baza cărora prestau muncă de folos obştesc, respectiv muncă obligatorie pentru care erau retribuiţi.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, din declaraţiile martorilor H.I. şi T.G., date în faţa notarului public şi prin urmare, autentificate, reiese că atât ei, cât şi reclamantul, precum şi alte persoane de etnie maghiară şi germană, în toamna anului 1944 (octombrie), au fost transportaţi din localitatea de domiciliu, la detaşamentele de muncă forţată, din motive etnice, în localitatea Roşiori de Vede, lucrând pe parcursul a trei luni de zile la refacerea liniilor de cale ferată distruse în urma bombardamentelor anglo-americane.
Dat fiind caracterul forţat al muncii, rezultă că măsura luată a fost fără doar şi poate una abuzivă, reclamantul făcând parte din categoria persoanelor persecutate etnic de către regimurile instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, beneficiind, aşadar, de prevederile art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a dispus admiterea acţiunii formulate de reclamant, reţinând că această măsură se impune, cu atât mai mult „faţă de împrejurarea că, deşi de la 1 septembrie 1944 au fost abrogate legile cu caracter discriminatoriu, totuşi după această dată, reclamantul a fost supus la muncă forţată".
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr. 214 din 9 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 689/2006. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 698/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
