ICCJ. Decizia nr. 682/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 682/2006
Dosar nr. 2716/2005
nr. 11248/1/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 martie 2005, reclamantul N.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Timişoara, anularea Ordinului nr. 79 din 26 ianuarie 2005 şi a adresei nr. 7115 din 15 februarie 2005, emise de pârâta I, a adresei nr. 3109 din 3 februarie 2005, emisă de pârâta II, precum şi obligarea ordonatorului de credit să emită o dispoziţie prin care să-i acorde creşteri salariale începând cu 1 ianuarie 2005 şi 1 octombrie 2005, în procentele prevăzute de OUG nr. 92/2004, pentru funcţionarii publici.
Prin sentinţa civilă nr. 199 din 7 iulie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului.
Instanţa a reţinut că reclamantul este încadrat ca auditor în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Timişoara, beneficiind de salarizare pentru personalul vamal, precizată în Anexa nr. III cap. B din OUG nr. 92/2004, iar majorarea salarială de 20% la salariul de bază, pe care o pretinde, se aplică numai în cazurile prevăzute, în aceiaşi Anexă nr. III cap. B, la pct. 1, 3 şi 4, respectiv consilierilor experţi, inspectorilor consilieri juridici şi referenţilor de specialitate.
Faţă de aceste prevederi legale, instanţa de fond a conchis că reclamantul nu a dovedit vătămarea unui drept recunoscut de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, solicitând, în principal, casarea acestuia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, iar în solidar, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.
S-a invocat pe această cale, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Anexa nr. III pct. D - Sporuri specifice - din OUG nr. 92/2004, excepţie pe care instanţa a respins-o.
În motivele de recurs s-a susţinut că Anexa nr. III din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, „a fost aplicată în litera legii, şi nu în spiritul ei", generând situaţia ilegală în care funcţia de auditor nu este retribuită în acord cu restul personalului vamal.
De asemenea, s-a susţinut că, în condiţiile în care auditorii sunt numiţi direct de către „conducătorii entităţii publice din cadrul personalului vamal", cărora le sunt direct subordonaţi, în mod legal sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul de 20% prevăzut prin actul normativ menţionat mai sus.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a contestat ordinul sus-menţionat, pe motiv că, deşi este personal vamal, nu i s-a aplicat o majorare de 20% la salariul de bază, deşi alte categorii din acelaşi personal beneficiază de majorare.
Potrivit dispoziţiilor Anexei nr. III a OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, 3 şi 4 ale lit. b) din prezenta anexă.
În fapt beneficiază de acest spor, numai funcţiile de consilier, expert, inspector, consilier juridic de la pct. 1, referent de specialitate de la pct. 3 şi referent de la pct. 4, funcţiile de auditori de la pct. 2 şi cea de comisar de la pct. 5 fiind excluse.
Întrucât recurentul-reclamant deţine funcţia de auditor, pe care legea nu o prevede pentru a putea beneficia de spor, în mod corect instanţa de fond a reţinut că ordinul emis de pârâtă în acest sens este legal.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.
În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Anexei nr. III pct. 2 din OUG nr. 92/2004, deşi în Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005 s-a dispus ca recurentul-reclamant să indice textele din Constituţia României cu care intră în conflict prevederile ordonanţei de urgenţă, acesta nu s-a conformat, motiv pentru care s-a respins excepţia invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.D. împotriva sentinţei civile nr. 199 din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 681/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 691/2006. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
