ICCJ. Decizia nr. 654/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.654/2006
Dosar nr. 3975/2005
nr. 16269/1/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 martie 2005 şi precizată ulterior, reclamanta H.V. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 73 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă, precum şi obligarea acesteia, la emiterea unui ordin legal de reîncadrare pe funcţia de consilier superior dobândită în anul 2003, prin Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că prin actul atacat s-a procedat nelegal la reîncadrarea sa din funcţia publică de execuţie - consilier superior, pe o funcţie inferioară - inspector principal, încălcându-se, astfel, principiul dreptului câştigat consacrat în dreptul muncii, drept câştigat ca urmare a Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, ce a confirmat Decizia nr. 1163/2003. Totodată, reclamanta a arătat că ordinul atacat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din OUG nr. 92/2004.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 381 din 22 septembrie 2005, a admis acţiunea precizată a reclamantei, a anulat ordinul atacat şi a obligat pârâta să emită un nou ordin privind încadrarea reclamantei în funcţia de consilier superior.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reîncadrarea reclamantei este greşită, fiind bazată pe o interpretare incorectă a dispoziţiilor art. 6 din OUG nr. 92/2004, fiind contrară şi dispoziţiilor Legii nr. 188/1999. S-a mai reţinut că nici invocarea art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004, nu este temeinică, pentru că abrogarea vizează dispoziţiile de natură salarială, iar nu raporturile juridice privind reîncadrarea funcţionarilor publici, care s-a făcut în temeiul Legii nr. 161/2003.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, Direcţia Regională Vamală Craiova, în nume propriu, precum şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că încadrarea reclamantei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, coroborate cu cele ale Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi cu cele ale Legii nr. 161/2003, contrar celor reţinute de instanţa de fond.
Recurentele mai susţin şi că intimata-reclamantă a fost reîncadrată potrivit deciziilor nr. 1265/2003 şi nr. 1266/2003, în funcţia publică de inspector principal, corespunzătoare categoriei A, clasa II şi gradului 3, iar aceasta nu le-a atacat în justiţie. Ulterior însă, după revocarea acestor decizii, intimata-reclamantă a fost numită în funcţia publică de inspector de specialitate categoria A, clasa II, gradul 3 - consilier superior.
În opinia recurentelor, în contradicţie cu cele reţinute de instanţa de fond, reîncadrarea şi salarizarea funcţionarilor publici s-a realizat corect, conform prevederilor art. 6, 7 şi 37 din OUG nr. 92/2004, după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi în temeiul prevederilor art. 43 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Examinându-se cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, este de necontestat că prin OUG nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, stabilirea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Prin art. 6 din OUG nr. 92/2004, contrar interpretării instanţei de fond, se reglementează atât reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, cât şi, raportat la noua încadrare, sistemul de salarizare al acestora.
În plus, Înalta Curte reţine că şi Curtea Constituţională a reţinut în considerentele Deciziei nr. 289/2005 (M. Of. nr. 586/7.07.2005), că atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici.
Aşadar, având în vedere că în cauză reîncadrarea şi salarizarea intimatei-reclamante s-a realizat întocmai prevederilor OUG nr. 92/2004, ordinul atacat este legal. Actul administrativ atacat, emis în baza şi executarea în concret a legii nu poate fi cenzurat decât prin raportare la aceste dispoziţii, care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, sunt constituţionale şi nici nu sunt de natură a aduce atingere principiului stabilităţii funcţiei publice sau de a retroactiva.
Mai mult, Înalta Curte constată că OUG nr. 92/2004 a avut aplicabilitate numai pentru anul 2005, în prezent fiind în vigoare dispoziţiile altor ordonanţe.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, iar criticile aduse acesteia, fondate, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Craiova, în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 381 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 649/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 660/2006. Contencios. Suspendarea executării... → |
|---|
