ICCJ. Decizia nr. 707/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 707/2006
Dosar nr. 3301/2005
nr. 13585/1/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 236/CA/2005 - P.I. a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte, acţiunea reclamantei SC M. SA Oradea, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor şi Direcţia Controlului Fiscal Bihor şi în consecinţă, s-a anulat în parte Decizia nr. 1856 din 30 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor şi pct. IV din procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, cu privire la obligaţia de a vira dividende, în sumă de 39.658.954 lei şi majorări aferente calculate, în sumă de 81.358.872 lei şi s-a dispus restituirea către reclamantă, a sumei de 39.658.954 lei, s-a respins capătul de cerere cu privire la impozitul pe profit şi majorări instituite prin pct. I.1 şi I.2 din procesul-verbal şi s-a menţinut suma de 174.828.610 lei impozit datorat şi 233.674.021 lei majorări, şi s-a dispus obligarea pârâţilor la plata către reclamantă, a sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
În motivarea hotărârii s-a arătat, în ceea ce priveşte impozitul pe dividende, că acţiunile au fost vândute în baza Legii nr. 77/1994, la Asociaţia M. şi că, potrivit art. 50 alin. (2) din actul normativ menţionat, asociaţia era scutită de plata impozitului pe dividende, pe toată durata derulării contractului. În aceste condiţii, chiar dacă Legea nr. 77/1994 a fost abrogată prin OG nr. 88/1997, actele juridice încheiate sub imperiul Legii nr. 77/1994, rămân guvernate sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă, de legea sub care au fost încheiate, astfel că pentru anii 1997 şi 1998, reclamanta nu datorează impozit pe dividende şi nici majorări aferente.
Împotriva sentinţei nr. 236/CA/2005 - P.I. a Curţii de Apel Oradea, au formulat recurs, în termenul legal, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi reclamanta SC M. SA Oradea.
S-a solicitat, de către recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei civile recurate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantei, pe motiv că în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond a reţinut că reclamanta beneficiază de scutire pe impozitul pe dividende pe anii 1997 şi 1998, atâta vreme, cât prin dispoziţiile art. 44 din OUG nr. 88/1997 s-a prevăzut o abrogare expresă şi totală a prevederilor Legii nr. 77/1994, care acorda facilitatea constând în scutirea de la plata impozitului pe dividende pe o durată egală cu cea a achitării ratelor. Prin urmare, s-a apreciat de către recurentă, că în lipsa unei prevederi exprese care să menţină facilitatea cu privire la scutire de la plata impozitului pe dividende, şi pentru societăţile privatizate în condiţiile Legii nr. 77/1994, reclamanta nu se poate prevala de un act normativ abrogat în mod expres şi că menţinerea facilităţilor acordate de Legea nr. 77/1994 şi după abrogarea ei reprezintă o excepţie de la principiul aplicării imediate a legii noi ce trebuia prevăzută în mod expres de către legiuitor.
Cât priveşte recursul declarat de recurenta SC M. SA Oradea şi prin care s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii instanţei de fond, în sensul admiterii în întregime a acţiunii reclamantei, se constată că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a timbra cu suma de 18,3 RON taxă judiciară de timbru şi 0,15 RON timbru judiciar, deşi a fost citată cu această menţiune, împrejurare faţă de care se va dispune, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, anularea căii de atac, ca netimbrată.
Recursul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se apreciază ca fondat şi va fi admis, cu consecinţa modificării sentinţei atacate, în sensul anulării în parte a deciziei nr. 1956 din 30 noiembrie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice şi a pct. IV din procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor, numai cu privire la obligaţia de a vira impozitul pe dividende calculat pentru anul 1997, precum şi majorările de întârziere aferente şi în sensul respingerii capătului de cerere din acţiunea reclamantei, privitor la anularea actelor administrative atacate în partea referitoare la impozitul pe dividende şi majorările de întârziere pentru anul 1998, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii atacate, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 44 din OUG nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale, pe data intrării în vigoare a acesteia a fost abrogată, între alte acte normative, şi Legea nr. 77/1994 care, prin art. 50 alin. (2), prevedea că dividendele aferente acţiunilor achiziţionate de Asociaţia M. sunt neimpozabile, pe toată durata achitării ratelor sau a rambursării creditelor, în condiţiile trecute în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Din momentul intrării în vigoare, legile sunt de imediată aplicare, ceea ce confirmă principiul neretroactivităţii, consfinţit şi în art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.
Supravieţuirea legii vechi constituie o derogare de la regula de drept comun a aplicării imediate a legii noi şi, ca atare, ea trebuie prevăzută expres de către legiuitor.
În speţă, abrogarea facilităţilor fiscale de care a beneficiat reclamanta-intimată, în temeiul art. 50 din Legea nr. 77/1994, a fost expresă şi a privit în întregime prevederile acestei legi, exprimând, astfel, fără echivoc, voinţa legiuitorului de a înlătura beneficiul aplicării pentru viitor.
În aceste condiţii, a considera că pentru situaţiile juridice născute sub imperiul legii abrogate se continuă aplicarea acestor facilităţi, echivalează cu o retroactivitate a unor norme abrogate, ceea ce nu poate fi admis.
Facilitatea fiscală constituie un beneficiu al legii fiscale, iar menţinerea sau abrogarea acesteia rămâne la aprecierea exclusivă a legiuitorului.
Aşa fiind, înseamnă că din momentul intrării în vigoare a OUG nr. 88/1997, facilitatea fiscală prevăzută de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 77/1994, privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţii comerciale care se privatizează, încetează a mai avea aplicabilitate, iar abrogarea acestei facilităţi nu încalcă principiul tempus regie actum, întrucât ea nu priveşte situaţiile juridice subiective (al căror conţinut este stabilit de voinţa părţilor şi care rămân sub puterea legii vechi), ci situaţiile juridice obiective (al căror conţinut este stabilit de lege şi asupra cărora legea nouă are un efect imediat).
În cazul reclamantei-intimate SC M. SA Oradea, cum OUG nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale, a intrat în vigoare la 29 decembrie 1997, odată cu publicarea în M. Of. nr. 381/29.12.1997, înseamnă că până la acest moment - practic pentru întreg anul fiscal 1997, facilitatea fiscală acordată prin art. 50 alin. (2) din Legea nr. 77/1994, era operantă.
În schimb, pentru anul fiscal 1998, facilitatea fiscală acordată prin art. 50 alin. (2) din Legea nr. 77/1994 şi constând în scutirea de impozit pe dividende aferente acţiunilor societăţii dobândite de către Asociaţia M. nu mai era aplicabilă, urmare a abrogării exprese a Legii nr. 77/1994, prin OUG nr. 88/1997.
Văzând cele mai sus arătate, se impune admiterea recursului declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor şi modificarea sentinţei atacate, în sensul anulării în parte a deciziei nr. 1956 din 30 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a pct. IV din procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor, numai cu privire la obligaţia de a vira impozitul pe dividende pentru anul 1997, precum şi majorările de întârziere aferente şi în sensul respingerii capătului de cerere privitor la anularea actelor administrative atacate, referitoare la impozitul pe dividende şi majorările de întârziere pentru anul 1999.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate vor fi menţinute, inclusiv cele care privesc restituirea către reclamantă, a sumei reprezentând impozitul pe dividende aferent anului 1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC M. SA Oradea împotriva sentinţei nr. 236/C/2005 - P.I. din 19 septembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Controlului Fiscal Bihor.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că anulează în parte Decizia nr. 1956 din 30 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi pct. 4 din procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor, numai cu privire la obligaţia de a vira impozitul pe dividende calculat pentru anul 1997, precum şi majorările de întârziere aferente.
Respinge capătul de cerere privitor la anularea actelor administrative atacate privind impozitul pe dividende şi majorările de întârziere pentru anul 1998.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2006. Contencios. Anulare act administrativ,... | ICCJ. Decizia nr. 71/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
