ICCJ. Decizia nr. 691/2006. Contencios. Refuz nejustificat răspuns. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 691/2006
Dosar nr. 3482/2005
nr. 14305/1/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 mai 2005, reclamantul C.T. a chemat în judecată pe pârâtul C.M., solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la memoriul înregistrat sub nr. MC/2520 din 28 februarie 2005 şi obligarea la plata sumei de 15 milioane lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că la 28 februarie 2005 a adresat pârâtului, un memoriu, la care nu i s-a răspuns şi că ulterior, s-a prezentat personal la sediul instituţiei condusă de pârât, în mai multe rânduri, ori a luat legătura prin telefon cu persoane din cadrul instituţiei la care s-a repartizat memoriul, dar încă nu a primit răspunsul de care are urgentă nevoie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1455 din 12 septembrie 2005, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul a primit răspuns, la memoriile pe care le-a adresat în mod repetat, astfel că susţinerea acestuia, privitoare la refuzul nejustificat de a-i răspunde la memoriul invocat, apare ca neîntemeiată.
Mai reţine că, în realitate, reclamantul nu este mulţumit de răspunsul primit, or că semnatar al adreselor nu este pârâtul sau că ultimul răspuns s-a trimis cu întârziere, situaţii care nu au fost de natură să-i producă vătămări, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la capătul de cerere privitor la daunele morale, reţine că nu a făcut dovezi că drepturile sale au fost afectate.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este netemeinică şi nelegală.
Susţine că pârâtul nu a răspuns în termen legal cererii din 28 februarie 2005, ci numai în urma numeroaselor sale insistenţe şi că a înţeles ca în realitate să critice răspunsurile incomplete şi incorecte pe care le-a primit.
Menţionează că motivarea sentinţei este ambiguă şi neconvingătoare şi că nu s-a avut în vedere că a suferit daune morale, prin consecinţele negative pe plan fizic şi psihic.
Recursul este nefondat.
Prin cererea introductivă, recurentul-reclamant a cerut ca intimatul-pârât să fie obligat să-i răspundă la memoriul din 28 februarie 2005, pentru ca ulterior să menţioneze că este nemulţumit de faptul că nu i s-a răspuns, aşa cum dorea, la cererile sale.
Prin cererea adresată intimatului, în calitatea acestuia de ministru al sănătăţii, solicita să-i dea un răspuns strict profesional, obiectiv la un alt memoriu şi elaborarea unei programe privitoare la acordarea primului ajutor medical în cazul accidentelor de circulaţie.
Anterior adresase cereri oarecum asemănătoare, atât Colegiului Medicilor, cât şi Ministerului Sănătăţii, primind răspuns la acestea, de care nu s-a arătat mulţumit.
La memoriul din 28 februarie 2005 a primit răspuns prin adresa nr. MC 2520 din 9 mai 2005 a Ministerului Sănătăţii - Direcţia Generală de Asistenţă Medicală, prin care i s-a comunicat că nu se poate formula un punct de vedere pertinent referitor la corectitudinea acordării primului ajutor în cazul soţiei reclamantului, în absenţa unor date provenind din surse autorizate, iar programa cursurilor de pregătire a conducătorilor de vehicule, la temele referitoare la acordarea primului ajutor medical în accidente de circulaţie, se află în curs de elaborare la Ministerul Sănătăţii.
Ca atare, i s-a răspuns recurentului, la cerere, chiar dacă s-a întârziat în comunicarea răspunsului, dar trebuie avută în vedere şi împrejurarea că anterior, recurentul a mai primit răspuns la cererile trimise Colegiului Medicilor şi Ministerului Sănătăţii, cereri prin care solicita să i se răspundă la solicitări asemănătoare celor din memoriul de la 28 februarie 2005.
Cum corect a reţinut instanţa de fond, în realitate recurentul este nemulţumit de răspunsurile primite.
Însă, aşa cum rezultă din adresa nr. 2879 din 9 august 2004, a Colegiului Medicilor, către recurent, această autoritate are competenţa de a ancheta cazurile privind calitatea actului profesional al medicilor, dar nu se poate pronunţa asupra argumentelor juridice folosite de alte instituţii sau persoane, în judecarea unor cauze privind obligaţiile conducătorilor de autovehicule.
De asemenea, Ministerul Sănătăţii - Direcţia Generală de Asistenţă Medicală, prin adresa nr. 38444 din 2 septembrie2004, a comunicat recurentului, că nu intră în competenţa ministerului, de a se pronunţa asupra acordării primului ajutor în cazul accidentului rutier a cărui victimă a fost soţia recurentului.
Rezultă că recurentului i s-a răspuns atât la memoriul din 28 februarie 2005, cât şi la memoriile anterioare, astfel că nu se constată existenţa unui refuz nejustificat de a-i răspunde la cererile formulate, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Prima instanţă a reţinut şi că recurentul nu a făcut dovezi concrete că ar fi suferit daune prin neprimirea răspunsului la cererile sale, dar, aşa cum s-a menţionat mai sus, acestuia i s-a răspuns la repetatele cereri, în limita competenţelor celor două autorităţi.
De aceea, şi cererea privitoare la acordarea de daune a fost corect respinsă de către instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.T. împotriva sentinţei civile nr. 1455 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7/2006. Contencios. Anulare act administrativ,... → |
|---|
