ICCJ. Decizia nr. 71/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 71/2006
Dosar nr. 2292/2005
nr. 9552/1/2005
Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 ianuarie 2005, la Tribunalul Braşov, trimisă prin declinare de competenţă la Curtea de Apel Braşov, reclamantul R.Ş. a solicitat anularea deciziei nr. 1828 din 8 decembrie 2004, emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă de pe lângă Ministerul Justiţiei şi obligarea la emiterea unei noi decizii de constatare a calităţii sale de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că se încadrează în prevederile OUG nr. 214/1999, deoarece în perioada 15 aprilie 1952 - 1 mai 1954 a fost privat de libertate, ca urmare a reclamaţiilor pe care le făcea în numele consătenilor, pentru calcularea abuzivă a cotelor obligatorii, ca şi pentru că a deţinut o prăvălie.
Mai arată că nu se pot reţine în sarcina sa, acuzaţiile că ar fi fost legionar şi că a participat la acţiuni ale mişcării legionare, în perioada respectivă având vârsta de 16 ani, iar mişcarea legionară nu poate fi încadrată între organizaţiile fasciste, aşa cum s-a reţinut şi de către o instanţă judecătorească din ţara noastră.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 73/F/CA din 7 iunie 2005, a respins acţiunea, reţinând că reclamantul nu a dovedit că a fost condamnat pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, ci a fost privat de libertate pentru activitate în mişcarea legionară, astfel că nu poate fi încadrat între persoanele prevăzute de art. 2 din OUG nr. 214/1999.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că nu putea face parte din mişcarea legionară, pentru că nu avea vârsta de 21 de ani, că sunt acte la dosar care se contrazic în ce priveşte participarea sa la rebeliunea legionară şi că nici un act normativ nu include mişcarea legionară între organizaţii de tip fascist.
Intimatul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, susţinând că recurentul se încadrează în prevederile art. 2 alin. (2) din OUG nr. 214/1999, fiind arestat, pentru că a desfăşurat o activitate de tip fascist, făcând parte din mişcarea legionară şi participând la rebeliunea din ianuarie 1941.
Recursul este nefondat.
Prin OUG nr. 214/1999 s-a prevăzut acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum se prevede în art. 1 şi art. 2 alin. (1) din ordonanţă.
Dar alin. (2) al art. 2 prevede că dispoziţiile acesteia „nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfăşurat o activitate fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel".
Din probele dosarului rezultă că recurentul se încadrează între persoanele menţionate de art. 2 alin. (2) din ordonanţă, exceptate de la aplicarea acesteia.
Astfel, din adresa nr. R - 172 din 19 iulie 2001, a Direcţiei Instanţelor Militare din cadrul Ministerului Justiţiei, rezultă că recurentul a fost arestat la 15 aprilie 1952, pentru activitate în mişcarea legionară, participând la rebeliunea legionară din ianuarie 1941, că prin Decizia nr. 628/1952 a fost internat într-o colonie de muncă, pe o perioadă de 24 de luni şi că a fost pus în libertate la 1 mai 1954, prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 0048143/1954.
Din referat şi din declaraţia de la dosarul nr. 10/2005, rezultă că recurentul s-a încadrat în mişcarea legionară, în toamna anului 1940, iar în ianuarie 1941 a participat la rebeliunea legionară din Bucureşti.
Mişcarea legionară este considerată că a fost o organizaţie de tip fascist, contrar susţinerilor recurentului, astfel că se cuprinde între organizaţiile sau mişcările prevăzute de art. 2 alin. (2) din ordonanţă.
Dar, recurentul nici nu a făcut dovada că în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost condamnat sau supus unor măsuri administrative abuzive, ca urmare a săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 1 alin. (2) din ordonanţă, arestarea şi deţinerea sa rezultând că s-au produs ca urmare a activităţii desfăşurate în cadrul mişcării legionare.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.Ş. împotriva sentinţei nr. 73/F/CA din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 707/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 711/2006. Contencios. Refuz emitere act... → |
|---|
